
Mă bucur să-mi umplu părul cu voi, frunze de toamnă,
să fug prin pădurea nebună, căzând și râzând, și să-mi zgârii
obrazul, în scoicile voastre scorțoase … Mă bucur să-mplânt
în toamna roșcată strigătul meu adânc, singuratic,
sub bolțile pline de aer uscat, de foșnet de vânt,
să fug, să cad și să râd pe pământul împodobit
de galbenul tău sărut cu o mie de buze, toamnă !
Minunate versuri! 🙂
Iar imaginea asta care o ilustreaza atat de reusit imi aminteste de romanul Cascada soaptelor. Recomand cartulia! 🙂
LikeLiked by 1 person
Multumesc, Marius, atat pentru aprecierea versurilor alese cat si pentru recomandare! 🙂
LikeLiked by 1 person
Foarte frumoasa!
LikeLiked by 2 people
❤
LikeLiked by 1 person
Chiar o bucurie să o citeşti!
LikeLiked by 1 person
Da, iti da o stare anume. ❤
LikeLike
Extraordinară poezie! ❤
LikeLiked by 1 person
Bucurie de toamna! ❤
LikeLike
Superbă! O bucurie, într-adevăr! Și ilustrată fain! 🙂
LikeLiked by 1 person
Ma bucur mult ca iti place, o seara frumoasa! ❤
LikeLike
Cât de frumos! ❤️
LikeLiked by 1 person
Nina Cassian – o poeta splendida.
LikeLiked by 1 person