Etichete

sursa: Pikrepo.com

Mai multe lucruri pe care le-am observat în ultima vreme m-au determinat să scriu acest articol, deși nu este un subiect pe care eu să îl abordez, nici măcar rar. Am observat mulți oameni răniți, etichetați, jigniți de alți oameni, la rândul lor răniți, etichetați, jigniți. Pare un cerc vicios fără de sfârșit.

Societatea asta a făcut ea cumva, de ne uităm în jur și nu mai vedem oameni, ci doar etichete: cocalar, pițipoancă, babă, grăsan, chelios, pletos, gospodină, țigan, ciuciunghez, constipat, asta e slăbănoagă și crăcănată, aia e obeză, ăla e aschimodie, ăla e cât dulapul.

Dacă te măriți tânără, de ce te-ai măritat așa devreme (ești cam prostuță), dacă te măriți prea târziu, de ce așa târziu (ești o scorpie). Dacă nu te măriți deloc, nici nu mai zic. Dacă ai copii de tânără, că de ce te-ai grăbit? Dacă îi ai la 40 de ani, că de ce ai așteptat atât? Dacă nu ai copii, că de ce nu ai? Dacă ai unul, de ce doar unul? Vrei să îl înveți să fie egoist? Dacă ai mai mulți, de ce așa de mulți? Faci parte dintr-o sectă?

Nu putem opri acest val de etichete decât într-un singur fel: să nu le mai acceptăm. Să nu le mai lăsăm să se lipească pe noi și să înceapă să ne invenineze. Mai e un lucru, chiar mai grav: să ne punem noi singuri etichete deloc măgulitoare. Otrava aceasta e de cel mai rău soi.

Mai nou, societatea a ajuns extrem de divizată pentru orișice pretext. Suntem chiar încurajați cumva să ne repezim unii la alții ca niște fiare, uitând că în mijlocul întregii povești sunt, totuși, oameni care suferă. Indiferent cum a început totul, indiferent cum merg lucrurile, înainte să ne facem unii pe alții în fel și chip, să nu uităm acest lucru.

Nu sunt sfântă, nici pe departe. Și eu judec uneori, chiar dacă o fac adesea în spirit de glumă (uneori poate nu cea mai reușită). Sunt om, și nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin, nu? Însă de aici și până a-mi ocupa timpul numai cu atacarea și înfierarea unora și a altora e mult. Sunt lucruri mai bune, mai constructive pe care consider că le pot face în acest timp, chiar dacă uneori mai “înțep” și eu, în virtutea unei vechi maliții dificil de eradicat complet.

Cum niciunul nu este perfect, e clar că de-a lungul vieții ajungem să vedem lucrurile din diferite perspective, asta dacă am învățat cum să privim. Să realizăm că totul e relativ.

Mă bucur enorm de faptul că, de-a lungul timpului, am descoperit în cititorii blogului oameni dornici de frumos, de creativitate, de atitudini constructive, lucru care reiese din comentariile pline de bun-simț pe care le citesc și pentru care vă sunt foarte recunoscătoare.

Vă las, așadar, o poezie pe care am scris-o acum doi ani (postată tot aici, pe blog, la vremea respectivă) și vă doresc weekend plăcut în continuare.

 

Iluzii de captivitate

 

Momente de nufăr, sclipire de-o clipă,

alunecând pe-a timpului suavă clepsidră,

vânt îndrăzneț aduce arome-ndepărtate –

deșert și smirnă, brazi și ambră

pentru cei care adulmecă zarea.

 

Pe oceanul de vise e aglomerație,

chemarea infinitului zguduie bărcile.

De teama singurătății se opresc inimile,

dar nu există singurătate, prieteni,

nu există.

Doar iluzii de captivitate.

20 thoughts on “Etichete

  1. Doar iluzii de captivitate… m-a cucerit poezia cu asta!
    Nu cred că mă auto-etichetez dacă zic că nu-s o înțeleaptă. Dar am văzut, la mine și-n jur, pentru că mi-era și mie frică cândva de singurătate: ți-e teamă, aș zice, de ea când nu ești împăcat cu tine însuți.
    Cît despre societate… tu zici stîrniți, eu – încurajați. Mi se pare că de la referendumul pt familie încoace tot ce apare nou ne-mparte-n două. Parcă nu era așa rău, parcă eram mai maleabili. Acum zici c-a devenit un fel de eu sau tu, nu merge împreună.

    Liked by 3 people

  2. Este important să ne îmbrățișăm umanitatea, dar in același timp, să aplicam și principiul oglinzii: “Eu nu sunt cine crezi ca sunt, tu ești cine crezi ca sunt !”. Astfel recunoaștem adevarul și rănile celuilalt, și in caz ca ne afectează, chiar pe ale noastre.
    Ești minunată! Multe binecuvântări și miracole la tot pasul!🌟

    Liked by 2 people

  3. Fain articol! Bine punctat! Din păcate, am senzația că în această perioadă și mai mult ne-am înrăit ☹️. Nu vrem deloc să ne schimbăm mentalitatea, să evoluăm.

    Liked by 2 people

  4. Așa este, ne-am înrăit, ne-am divizat, ne-am separat, n-am simțit până acum atâta încrâncenare „să am neapărat dreptate”, am și scris de multe ori despre asta, să fiu io deștept nu-i musai să fie altul prost, dacă etichetăm pe alții nu înseamnă că suntem noi superiori, nu? Poezia este minunată, felicitări!

    Liked by 1 person

  5. Cred că și mediu ne împarte și ne înverșunează. Zic că tot ce-i in jur, de la biserica, la media, la politica.. și nu numai, ne polarizează. Am uitat sa pierdem și să câștigăm mai mult decât un premiant, am uitat sa ajutam și să avem mila de un apropiat. Am uitat sa zâmbim, să nu ripostam, etc..
    Altfel, frumoasa poezie. 😘❤️

    Liked by 1 person

  6. Foarte frumos ai scris, Ana! Şi din păcate, nu prea văd soluţia. Că ne place să fime mereu în tabere diferite, să dăm cu pumnul în masă şi să lovim şi numai prin cuvinte pe oricine are o părere diferită de a nostră.

    Liked by 1 person

  7. Yee, l-am găsit, de când mi-ai scris la articolul meu, am vrut să-l citesc, și uite că de fapt l-am recitit, văd că am și comentat la el, 😁, iartă-mă, Ana, dar nu mi-am amintit defel. Da, gândim și simțim la fel, mi se reconfirmă. 💝 Te îmbrățișez!

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.