Vorba lungă

sursa: pixy.org

Știm cu toții proverbul cu vorba lungă. La articolul acesta din categoria reflecții (nu e nici evergreen, nici subiect fierbinte, doar pălăvrăgeli de weekend, deci luați-l că atare) m-au inspirat niște discuții din spațiul public.

Pe un grup internațional dedicat fanilor epic fantasy, din care fac parte, s-a postat articolul acesta https://winteriscoming.net/2021/01/02/kingkiller-patrick-rothfuss-talks-other-fantasy-authors-george-rr-martin-game-of-thrones-wheel-of-time/, în care Patrick Rothfuss, autorul seriei Cronicile Ucigașului-de-Regi (Kingkiller Chronicles) își dă cu părerea despre realizările altor autori din branșă. Ca să fie totul clar, eu ador stilul de scriere al autorului. Cărțile apărute deja din serie, Numele vântului și Teama înțeleptului m-au cucerit, le-am recomandat și aici de câțiva ani, nu neg valoarea lui Patrick Rothfuss ca scriitor. Consider totuși că a vorbi la modul critic de munca altora, atunci când tu nu ți-ai terminat propria operă, adică a trecut aproape un deceniu de la publicarea volumului Teama înțeleptului, este o atitudine nepotrivită. Ce să mai, este culmea! Cineva mi-a replicat că P. R. are atât autoritatea, cât și dreptul, ca expert, să vorbească despre realizările altor experți în domeniu. Ei, aici e aici! Nu contest faptul că are autoritatea să facă acest lucru, dar oare are și dreptul?

Să zicem că cineva își redecoreaza grădina, dar a rămas cu munca pe la jumătate de o grămadă de timp, iar el începe să analizeze și să critice alte grădini, deja terminate. Ok, are autoritatea, este implicat în același proces, ce s-a făcut e frumos, dar nu mai bine investeșți energia în a-ți termina lucrarea proprie?

Fanii pot spune vrute și nevrute pe rețelele de socializare sau oriunde altundeva, în diverse comentarii. O persoană publică trebuie să dea dovadă de mai mult discernământ, de o anume discreție. Riscul de a cădea în ridicol este altminteri mare.

Știți că eu pornesc de la una și ajung la alta. Kamil Stoch a câștigat ediția din acest an a Turneului celor Patru Trambuline. Sincer, mă bucur mult, e unul dintre cei mai compleți săritori – experiență, stil, constanță, dar și spectacol.

Am mai văzut ceva trist la TV – brazii de Crăciun aruncați aiurea pe străzi. Bine, eu nici nu l-am strâns încă pe al meu, dar asta e altă discuție. Am luat tot brad artificial, foarte frumos, fiindcă nici când eram copil nu puteam să suport să văd brazii care, până mai ieri, împodobeau locuințele și îi încântau pe toți, care se întreceau în poze și selfie-uri (în zilele noastre e valabil, pe vremuri n-aveai cu ce, dar în fine), pur și simplu abandonați în drum. Asta mi se pare o constantă clară a atitudinii multor oameni, aplicată nu numai brazilor. Ești util, ești decorativ? Stau în jurul tău, fac poze cu tine, te laudă. Nu mai? Te-ar arunca bucuroși în drum.

În concluzie:

Don’t talk the talk if you don’t walk the walk.

Kamil Stoch e un mare campion.

Locul brazilor e în pădure.