
Deși răsăritul soarelui
e o treabă bărbătească
locul unde orizontul urlă
rupt de culorile lui,
îmi place să-l prelungesc
cu-n trup de femeie.
Așa arată iubita mea dormind
capul ei e un nod cu fundă
și unde i se sfârșește creștetul
începe aerul dimineții.
Iar inima îmi bate-n coaste
ca un leopard în cușcă
altfel ar lua-o razna-n sus
și-ar ajunge curând să fie
prima inimă din lună.
Superbă❣
LikeLiked by 1 person
O zi splendida, Ane! ❤
LikeLiked by 1 person
Superbă! Da.. 😘❤️
LikeLiked by 1 person
Potrivita in orice sezon! ❤
LikeLiked by 2 people
Sigur. 🙂
LikeLiked by 1 person
Ce frumoasă e!
LikeLiked by 1 person
Mai caut cate o poezie mai putin populara, atat pentru mine, cat si pentru altii. Iar Nichita are un univers poetic atat de ofertant… ❤
LikeLiked by 2 people
O poezie superbă!
LikeLiked by 2 people
Asa este, te pup cu drag, Geo! ❤
LikeLiked by 1 person
Frumos început de zi… am citit-o de dimineață, dar abia acum am ajuns să reacționez. Nu poți să fii imun la Nichita 🙂
LikeLiked by 1 person
Da, la Nichita nu ne imunizam, dar nici nu vrem, sa fim seriosi. ❤
LikeLiked by 1 person
N-a apărut un “vaccin” nou…
LikeLiked by 1 person
😀
LikeLiked by 1 person
Cât de frumos!
LikeLiked by 1 person
Are atatea poezii superbe!
LikeLiked by 1 person