Clasici sau contemporani?

sursa: pikrepo

Clasici sau contemporani? O chestiune pe care o văd repetitiv, fie la prieteni iubitori de carte, fie pe grupurile dedicate cărților din care fac parte (carte și parte, vedeți că rimează, ca în proverbul buclucaș – depinde acum de ce ai parte). În ultima vreme avem parte de multe ciocniri la nivelul ideilor. Se pare că și în această chestiune oamenii trebuie să se poziționeze în două tabere extreme, fiindcă altminteri nu se poate, eventual să își și arunce unii altora niște ironii, acolo unde nu sunt, de-a dreptul, insulte.

Revenind la chestiunea în cauză, unii sunt oripilați de ideea de a nu citi clasici, iar alții cred că ei trebuie scoși fără drept de apel din lista de lectură sau de studiu.

Hold your horses! zice englezul, traducere liberă Ho prrrrrr! 😀

Cum de se ajunge aici, oameni buni? De unde și până unde?

După părerea mea, totul pornește de la obligativitate. Toți am fost siliți să citim sau să asimilăm clasicii în școală, de multe ori într-un mod nedigerabil, de unde mulți au rămas cu repulsie față de acest tip de lectură. Modul de predare, acele comentarii plictisitoare, lipsite de orice magie literară, criticii învechiți, în fine, cred că știți cu toții la ce mă refer. Cu deosebită tristețe pot spune că același lucru s-a întâmplat și în cazul poeziei. Mulți o ocolesc fiindcă au fost efectiv forțați pe vremuri să învețe pe de rost poezii întregi (o mare prostie, din punctul meu de vedere, ca iubitor de poezie și ocazional făuritor de vers) sau să servească porții strașnice de vrăjeală literară, fără a li se da posibilitatea de a descoperi farmecul acestui limbaj poetic.

O vreme destul de îndelungată, după terminarea școlii, am ocolit și eu clasicii. Erau atâtea de descoperit, atâtea genuri noi, atâtea cărți superbe, o lume întreagă de aventură. De la o vreme încoace, mă întorc cu drag la ei, ocazional. Între o serie furtunoasă de lecturi contemporane, din multe genuri și stiluri, așa cum îmi place mie, găsesc reconfortant și interesant să strecor un clasic, pentru a-l (re)descoperi din perspectiva mea de această dată, dincolo de fel și fel de teorii literare.

Pentru ca lumea să îndrăgească clasicii, e nevoie de o schimbare de paradigmă în ceea ce privește studiul, abordarea, contactul cu literatura, care are loc în primul rând în școală, apoi, de ce să nu fim sinceri, și în online în ziua de azi. Deja se văd unele schimbări și vă voi da și un exemplu. În manualul de clasa a opta de la Art, am avut plăcerea să regăsesc poezia Controverse, de Nina Cassian. În loc să urmeze binecunoscutul comentariu de pe vremuri, textul liric era abordat într-o manieră diferită, axată pe întrebări bine gândite, care să stimuleze înțelegerea reală a textului, într-un mod creativ. Nu se punea problema unor idei fixe, ci se crea cadrul pentru brainstorming, pentru a înțelege mesajul textului care chiar are legătură cu tot ceea ce înseamnă arta, iar literatura nu face excepție, în principal prin poezie. Mi-ar fi plăcut să studiez astfel? Sigur că da. Adăugați un profesor pasionat, cu minte și inima deschise, eventual el însuși un suflet de artist și veți avea premisele unei modalități de a fascina auditoriul, anume elevii. De a-i face să aibă acces adevărat la comorile clasicilor, dar de a nu rămâne ințepeniți acolo, ci de a explora literatura contemporană de asemenea, fenomenul exploziv cu bune și cu rele și de a fi capabili să distingă, de ce nu, chiar și care dintre contemporani se vor clasiciza în timp, fiindcă este inevitabil să se petreacă acest lucru. Să se bucure de creativitate, de expresivitate neîngrădită decât de bunul simț și de propriile limitări de moment, care nu trebuie luate ca un dat ci trebuie depășite, tot prin lectură.

Mă bucură deci noua tendință de a alterna în studiu clasici și contemporani, cu accentul pe a descifra specificul și farmecul fiecăruia. Astfel facem pace între vremuri și curente literare, în plus trecem de aceste bariere ale discuțiilor inutile în contradictoriu, sterile și lipsite de sens.

Fiindcă tot am scris mai sus despre poezia Controverse, de Nina Cassian, o voi reda mai jos, spre deliciul celor care gustă așa ceva:

 

Am scris un poem oblic,
O caligramă.
Cineva spunea: e o direcție
Rezolvată dincolo de ramă.

Unul râdea: e o mătură,
Vă jur că-i o mătură și atât!
Altul plângea: pomul, pomul,
Cu portocale la gât!

Nu se găsea nici un semn.
Atunci Marele Plastic
A dezumflat lumea de gumilastic
Și a clădit-o din lemn.

23 thoughts on “Clasici sau contemporani?

  1. Nina Cassian e divină. Eu am descoperit-o în presă.
    Despre restul… întâi că ai o tristă dreptate cu obligativitatea. Apoi, eu cred că fiecare vârstă și, mai mult, fiecare etapă sunt cu lecturile și preferințele lor, uneori cu reluări, alteori cu revelații. Și, mai presus, suntem subiectivi. Eu, de exemplu, am clasici care nu-mi plac, subiectiv, deloc, dar îi las, obiectiv, la locul lor 🙂

    Liked by 2 people

    • Exact! Exista etape in viata, momente, faze. In plus, cum ar putea sa ne placa tot ce este, fie ei si clasicii? Avem personalitati si gusturi diferite, trebuie doar sa le respectam valoarea si aportul, nu neaparat sa ii citim cu obstinatie sau doar fiindca “trebuie”. Weekend placut! ❤

      Liked by 2 people

  2. Frumos spus și la obiect! Nu e ”obligatoriu” și nici de dorit, din motivele expuse foarte bine de tine, să citim doar literatură clasică (deși nu recomand nici unui cititor excluderea totală a ”clasicilor”, așa, ca o entitate aparte, din ceea ce alege să citească), sau doar contemporană, sau doar un anumit gen literar, diversitatea e în sine o cale spre evoluție, iar gusturile literare ale celorlalți (suntem diferiți ca vârstă, ocupație, experiențe de viață, ș.a.m.d., așa că e normal să fim diferiți și în privința preferințelor, inclusiv literare), nu cred că ar trebui să constituie motiv de dispută. Să fim toleranți, binevoitori și pozitivi! Un weekend frumos, cu lecturi pe placul fiecăruia! ❤

    Liked by 1 person

  3. Din păcate obligativitatea de a citi în școală anumite cărți m-a făcut și pe mine să ocolesc clasicii o bună perioadă de timp după terminarea acesteia.
    Dar pot spune cu mâna pe inimă că îmi plac și clasicii și contemporanii în egală măsură.

    Liked by 2 people

  4. Consider ca sunt necesari si clasicii, in special ca baza a educatiei unei persoane. Imi plac unii, altii nu, dar de unde sa stiu ce imi place daca nu as fi citit? Si literatura contemporana la fel, unii imi plac, altii nu, e firesc…

    Liked by 3 people

  5. Ai evidenţiat foarte bine o problemă care nu ştiu când va dispărea din şcoli. Nu ştiu dacă e la fel acum dar noi puteam lua de la fraţii mai mari (cine avea) sau vecini comentariile gata scrise, să nu ne mai chinuim în clasă. Erau identice. Generaţii după generaţii au învăţat pe de rost acelaşi lucru. La lucrări de control toată clasa scria înapoi ce-a tocit acasă. Nimeni nu punea preţ pe substanţă, noi practic nu priceam nimic din operă, pe unele nici nu mai citeam, toceam comentariul şi a doua zi uitam tot. Şi uite aşa am ajuns să judecăm o operă care nu avea nicio vină.
    Nu voi înţelege războiul ăsta. Cred eu că timpul şi cititorii vor decide până la urmă. E bine că există atâtea variante şi că se poate alege.

    Liked by 1 person

    • Problema e cam aceeasi, dar cu aceste manuale noi se incearca o abordare diferita, precum si diversificarea lecturii. Depinde mult si de profesor, de mentalitate si stilul de predare. Ma mir si eu de asta si nu as fi scris despre subiect, daca nu as fi vazut in mod constant aparand aceasta discutie. ❤

      Liked by 1 person

  6. Eu sunt categoric pro clasici. O literatură fara clasici e fara rădăcini. Daca sunt clasici și popularizați, nu contează cum au trecut testul timpului, al literaturii de calitate. Obligativitatea din școala eu o vad că pe o îndrumare spre ceva. Nu m-am lăsat prea afectata. Dar ce mult îmi place să descopăr literatura contemporana. Nu se exclud deloc, dimpotrivă. Ai parte! Faina Nina Cassian. Mulțumesc Ana! Weekend plăcut! 😘❤️

    Liked by 1 person

  7. Mulți ani după traumele😂 din liceu cu autorii clasici, i-am evitat. Însă acum, pot să le recunosc adevărata valoare. Iar autorii contemporani sunt la fel de valoroși, în alte feluri.

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.