Excursie la Tindari – Andrea Camilleri

După ce am făcut cunoștință cu Cristian și Marcela în romanul lui Allex Trușcă, parcă mi s-a făcut chef să văd ce mai face dragul de comisar Montalbano. Partea bună cu seria lui Camilleri este că volumele se citesc rapid, sunt foarte deconectante și, astfel, constituie un liant foarte bun între diverse tipuri de lecturi. Cei care suferă de așa-numitul reading slump ar trebui să ia serios în considerare deținerea a câtorva dintre aceste volume în bibliotecă (nu că ar fi fost cazul la mine acum).

Partea mai puțin bună, dacă e să o numesc așa, deși nu e mare lucru, este faptul că tare greu găsești cele șapte volume publicate la noi integral, fiindcă, se pare, această ediție este în curs de epuizare, iar ce nu am găsit în librăriile online găsesc ici-colo pe anticariate. Drept urmare, în momentul de față dețin cinci din cele șapte volume amintite.

Acum, mai trebuie zis că sunt un om destul de zăpăcit, așa încât nu m-am uitat cu atenție pe cotorul cărții și, în loc să iau la citit volumul patru (pe al treilea nu îl am), am sărit direct la cinci – Excursie la Tindari. Mi-am dat seama la un moment dat, dar deja apucasem să citesc suficient din carte cât să mă prindă și să nu pot face rocadă. Pe cale de consecință, am lăsat-o așa. Volumele se pot citit și separat, fără probleme.

Așadar, revenind la subiect, În Vigata lucrurile sunt, ca întotdeauna, complicate. Noul chestor nu mai vrea ca “gașca de mafioți a lui Montalbano”, cum numește el echipa de la comisariat, să investigheze cazuri de calibru, ci numai chestiuni mărunte. Realitatea din teren însă este foarte diferită, iar Montalbano este unul dintre cei mai experimentați investigatori, chiar dacă metodele lui nu sunt tocmai cele predate în manualele de specialitate.

Într-o dimineață, foarte devreme, în fața imobilului din strada Cavour, numărul 44 , e împușcat mortal un tânăr – Emanuele Sanfilippo, zis Nene. Acesta locuia chiar în respectivul imobil, de unde – coincidență oare? – tocmai au dispărut doi locatari în vârstă, soții Griffo. Aceștia erau un cuplu de pensionari, iar cel care s-a alertat, văzând că nu răspund la telefon sau la sonerie, a fost fiul lor, Davide, care locuia în alt oraș din zonă. Cei doi bătrâni erau acel gen de morocănoși care nu dau nici bună ziua vecinilor, probabil ați cunoscut și voi pe unii de acest gen. Una peste alta, între cele două cazuri ar putea fi o legătură, dar nimic nu indică acest lucru, în afară de bizara coincidență.

Montalbano intră, bineînțeles, pe fir. Totodată, este din nou contactat de unul din capii mafiei din zonă, un bătrân de aproape 90 de ani, care vine cu o cerere neobișnuită. El pretinde că se teme pentru viața nepotului său, urmărit general, și că ar vrea să îl dea pe mâna justiției, pentru a evita asasinarea acestuia. Lucrurile însă ies cu totul altfel decât păreau la prima vedere, iar în final se așază piesele acestui puzzle pe care îl reprezintă cazurile respective.

Excursia la Tindari de care amintește titlul este un pelerinaj local la care au participat, dintr-un motiv pe care trebuie să îl elucideze comisarul, cei doi soți Griffo înainte să dispară fără urmă.

Adăugați la toate acestea niște încurcături strașnice cu femei, niscaiva mese copioase servite de comisar, desfășurarea de forțe a simpaticei găști de polițiști (simpatice pentru noi, nu și pentru noul chestor), dar și amăreala descoperirii adevărului, care îl face pe Montalbano să se simtă “prea bătrân pentru această meserie”.

Farmecul comisarului constă tocmai în faptul că nu face lucrurile ca la carte, că e capricios și le are pe ale lui, adeseori e cinic și sarcastic, dar are o inimă mare. Cât despre delicioasele preparate siciliene, chiar zilele acestea am descoperit o rețetă locală, îndrăgită, se pare, chiar și de comisar – ‘Ncasciata. Eu chiar am de gând să o pregătesc când vine sezonul vinetelor, iar vouă vă recomand blogul culinar unde am găsit rețeta, fiindcă are destule preparate delicioase și interesante.

Așadar, vă urez tuturor lecturi plăcute și, de ce nu, poftă bună! Unele lecturi merg însoțite de ceva gustos alături, clar!




20 thoughts on “Excursie la Tindari – Andrea Camilleri

  1. Nu am citit încă Andreea Camilleri, însă cred că a venit timpul să-i caut cărțile la librărie. Îți mulțumesc, Ana, pentru recenzii! ❤️
    P.S.: A apărut noua carte a Kayei de Vos și s-a reeditat prima, așa că mi le-am comandat ieri pe amândouă la Humanitas. 🙂

    Liked by 2 people

  2. Imi place recenzia și îmi place recomandarea ta. Îți urmez sfatul și îmi voi achiziționa cărțile autorului. Ps: mulțumesc pentru recomandarea cărților scrise de Daria Dontova, recomandări excelente! ❤️

    Liked by 1 person

  3. Si eu am patit la fel cand am citit cartile, dar asa cum ati spus, se pot citi la fel de bine si separat, in orice ordine. De fiecare data cand citesc recenziile ma bucur enorm de mult sa aud ca va sunt pe plac si tare dor mi se face de serie. Si am volumul 7 pe raft, care ma asteapta, dar am totodata si o retinere sa o incep. Spor la citit pentru celelalte volume!

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.