Ce autori români am mai citit (11)

sursa: piqsels

Mi-am dat seama că a trecut ceva vreme de la ultima postare dedicată lecturilor autohtone recente, deși deja s-au strâns un număr de lecturi de acest fel și este cazul să încep seria de articole pe anul 2021. Majoritatea celor pe care le voi menționa în acest articol au fost citite la finele anului trecut, cu o singură excepție – Paturi oculte, de Doina Ruști, citită în luna ianuarie, tot pe final.

Așadar, să începem. Codul e cel știut – titluri albastre, articolele de pe Delicatese literare, titluri roșii, cărți prezentate aici.

Fluturi și alte frunze, de Em Sava

Recunosc că, până de curând, m-am codit oarecum să citesc poezie contemporană română. Sunt o mare iubitoare de poezie, clasică și modernă, dar firavele mele încercări de a citi ceva contemporan nu se soldaseră cu efectul pe care eu îl aștept de la versuri, fie ele libere, în formă fixă sau diverse combinații creative (aici mă refer la ce se publică în general, fiindcă am citit la colegi bloggeri niște versuri absolut uimitoare). Până la Em Sava. Fluturi și alte frunze a fost acea experiență pe care o așteptam, acel sentiment că cineva scrie vers deoarece simte senzația aceea acută care se cere eliberată, pusă sub o formă și materializată. Despre aceste versuri am scris mai multe AICI, eu vă îndemn să nu ocoliți poezia, e mare nevoie de ea în societatea noastră prozaică.

Caietul. Roman mic pentru fetițele care cresc mari, de Ioana Chicet-Macoveiciuc

Aceasta este o cărticică foarte simpatică pentru fetițele care se apropie de pubertate, care exprimă multe dintre gândurile, trăirile și întrebările lor. În paginile caietului prietenos ele găsesc câteva răspunsuri la aceste întrebări, formulate cu grijă și atenție, un sprijin pentru momentele de îndoieli caracteristice vârstei, dar și o realizare a faptului că sunt înțelese, că e un posibil moment de deschidere și cunoaștere care pune bazele trecerii armonioase de la o etapă la alta, un alt pas înspre maturizare.

Povestea Murei poate fi citită nu doar de puștoaice, ci și de părinții lor, care vor vedea un exemplu interesant de comunicare, aceasta fiind, până la urmă, cheia unor relații armonioase, indiferent de vârstă.

Mai multe detalii găsiți AICI.

Stăpânul umbrelor. Trezirea de Ana-Maria Negrilă

Știți că sunt fan fantasy, iar această carte nu avea cum să mă lase indiferentă, încă de când am auzit de ea. În primul rând, e scrisă de o autoare respectată de SF, ceea ce e un mare plus, apoi e publicată de o editură axată mai ales pe SF&F, Crux Publishing. Așadar, întrunea toți factorii pentru o lectură entuziasmantă, care s-a concretizat în fapt. Deși descrisă drept dark fantasy, acest prim volum, cel puțin, nu are latura întunecată deosebit de pătrunzătoare, prin urmare poate fi citită și de fanii care nu agreează zonele acestea. Este un fantasy original, într-o lume plasată în universul ficțional al seriei SF Stellarium, undeva într-un viitor nementionat concret, dar care reușește să captiveze și, în același timp, să familiarizeze cititorul cu stilul deosebit al autoarei. L-am declarat cartea lunii decembrie.

Aflați mai multe despre roman AICI.

Puzzle cu pețitoare, de Ohara Donovetsky

“…o poveste care frapează și fascinează, o permanentă tachinare a minții în incursiunea ei către o lume a misterului feminin.

Scrisă din perspectiva Haiei Bruner, personajul-narator, povestea alunecă lin între palpabil și intangibil, între vis și realitate, în paginile ei coexistând magia ancestralului și robustețea cotidianului, îmbibate de aroma unor elemente care îi conferă vigoare, suspans și dramatism.” – iată un scurt extras din articolul de pe Delicatese literare, pe care vă invit să îl parcurgeți pentru mai multe detalii. Un roman surprinzător, care vă va purta în lumea Haiei (și a Avei), scris într-un stil fermecător, un roman în esență psihologic, dar construit cu minuțiozitate din elemente care îi dăruiesc nuanțe diverse.

Paturi oculte, de Doina Ruști

Să vă spun și aici ce m-a tentat? Păi, în primul rând, faptul că Doina Ruști a scris un nou roman și, nu doar atât, acum coordonează o întreagă colecție de proză contemporană românească la Litera. Unii poate vă amintiți că recomand oricând, călduros, Manuscrisul fanariot și Mâța Vinerii. Veți desoperi în Paturi oculte același București magic, de data aceasta transpus în zilele noastre, autoarea construind iar o țesătură de realism magic autohton care are putere atemporală. Dacă sunteți deja cuceriți de scriitura Doinei Ruști, fără doar și poate că vă veți bucura citind romanul, iar dacă nu ați încercat încă, vă îndemn să o faceți și vă asigur că veți privi Bucureștiul cu alți ochi.

Mai multe despre carte am scris AICI.

Acestea sunt cele cinci recomandări de azi, eu vă invit să le luați în considerare și să răsfoiți și prin celelalte articole din serie. Vă doresc lecturi cât mai plăcute!




20 thoughts on “Ce autori români am mai citit (11)

  1. Frumoase titluri! Te apreciez enorm pentru cât de mult și cu cât drag citești.
    Eu nu am reușit să citesc tot ce mi-am propus, dar voi recupera 😊
    Ultima carte de un autor român a fost Grădina Sofiei de Suzănica Tănase despre care urmează să scriu mai multe. E extraordinară. Un prozo-poem în imagini. Chiar o recomand!

    O duminică minunată, Ana! 🤗

    Liked by 2 people

  2. Poezia – apropo de rândurile tale despre Fluturi, pe care mi-am propus să-i citesc și eu într-o zi – e cumva copilul din flori al literaturii noastre… Toată lumea (inclusiv eu 😁) le scrie peste tot, toată lumea le laudă pe toate (vorbesc, repet, în general), e un surplus de poezie pe care o citesc mulți, dar o cumpără puțini, ici-colo sunt versuri geniale, și, totuși, la nivel de literatură contemporană, nu avem încă poeți conturați clar 🙂

    Liked by 2 people

    • Eu cred si ca este nevoie de timp ca sa se contureze poezia. Clasicii pe care ii admiram azi nu au repurtat un succes fantastic in vremea publicarii lor, iar dintre moderni, doar o parte au reusit sa starneasca valuri de admiratie la acel moment. Se publica poezie la greu, am vazut asta, se cumpara putin in comparatie cu proza, multi sunt sceptici intrucat libertatea asta de expresie generata de lipsa oricarei reguli nu se soldeaza mereu cu un rezultat satisfacator. Aici chiar sunt prea multe de zis si recunosc ca m-as tine departe de a opina prea mult. Un lucru e cert – nimeni nu s-a imbogatit (cred) din poezie, poezia se publica (format clasic sau online) pentru a aduce oamenilor ceva anume, indescriptibil, in momentul lecturii.

      Liked by 2 people

      • Prea multe de zis, așa-i, și nici eu nu-s cea mai îndreptățită. Doar ce văd din zbor. Plus că mai e poezia “oficială” (sau apreciată “oficial”), care mă lasă de multe ori sloi de gheață, iar pe alocuri m-a zburlit de-a dreptul…!

        Liked by 2 people

      • Da, cam asa ceva. Exact reactia pe care nu ar trebui sa o starneasca vreodata poezia, sa te lase rece, pur si simplu. Am senzatia ca unii, ca sa o evite, folosesc artificiul socantului. 😀

        Liked by 2 people

      • Sunt poeziile alea cărora eu le spun “academice”, în sinea mea… 😁😁 și mai sunt unele, pe care nu le agreez deloc, pline de limfocite, leucocite, antibiotice și alte detalii strict medicale sau din alte domenii, la fel de incompatibile cu fiorul liric :))) Dar cred c-am bârfit-o destul… 🙂

        Liked by 2 people

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.