Ceasul fantasmelor – Oliviu Crâznic

E ceva timp de când îmi pusesem în gând să citesc Ceasul fantasmelor, volumul de proză scurtă semnat de Oliviu Crâznic. De curând, am pus piciorul în prag și mi-am achiziționat cartea. Am avut parte de o lectură excelentă, despre care vă voi scrie câteva impresii.

Volumul conține 13 povestiri pe care, dacă ar fi să le încadrez la modul general, le-aș prezenta drept dark fantasy. De fapt, fiecare dintre ele conține diverse elemente ale ficțiunii speculative, de la gotic la suspans, horror, steampunk, SF.

Scrise între 2011 și 2013, ele au fost așezate în carte într-un mod ingenios, grupate în patru părți, în funcție de specificul fiecăreia, chiar urmărind un soi de traseu cronologic al desfășurării acțiunilor. Prima parte, Înainte de coșmar, cuprinde două titluri – Lenore Arras și Pivnițele Palatului Charron. Evident, numai citind numele de Lenore și mintea deja îmi zbura la Corbul lui Poe, croncănind, implacabil, Nevermore! O atmosferă gotică, întunecată, un scris care abundă în lirism și două povești de teroare și răzbunare, în ceea ce transpare ca o epocă medievală, presărată de eresuri și de mistere tenebroase.

În partea a doua, Ceasul fantasmelor, pășim prin intermediul celor patru povestiri în spații foarte diferite, atât ca plasare în timp, cât și ca repere socio-culturale.

Însângerată, luna – într-un fort transilvănean din timpul dominației habsburgice, sosește un călător. Un aer de magie și spaimă degajă întreaga zonă, bântuită de spectrul războiului dar și de o făptură a nopții, o IA, creatură de o frumusețe nepământeană care își cere tributul în vieți, de o parte și de alta a combatanților;

Trecătoarea – un grup de soldați romani se confruntă cu un fenomen inexplicabil și fatal în munții Daciei;

Ellen Lee – descindem într-o atmosferă tipică de orășel american, adormit sub căldura năucitoare a verii, unde doi polițiști dau de un caz halucinant;

Spiridușii albi – tot în spațiul tipic american, de această dată al unui orășel de munte care te duce cu gândul la celebrul Twin Peaks, unde câteva dispariții pun pe jar imaginația unor adolescenți, porniți să facă un act de eroism, dar ale căror descoperiri le vor schimba fundamental viețile.

În partea a treia, Viitorul ieri și azi, autorul se joacă cu câteva idei deosebit de interesante în ceea ce privește legătura dintre spațiu și timp. Cele trei povestiri de aici ne introduc într-o lume posibilă, un “ce ar fi dacă” executat cu multă măiestrie.

Anna Lise – o poveste despre un anchetator care nu e dispus să închidă ochii la practicile mârșave ale unui legist dement;

Tempus fugit – una dintre preferatele mele, în mare parte datorită elementelor steampunk pe care le conține, dar și poveștii originale, lumii complexe pe care autorul a reușit să o contureze în pagini puține, mai bine decât reușesc unii într-un roman întreg;

Imora – o altă istorie de unde începe să fie speculat filonul SF, una de-a dreptul emoționantă, despre un om care pune totul la bătaie pentru a-și salva iubita de la moarte, chiar dacă asta înseamnă să călătorească în timp iar și iar, să îndure chinuri cumplite și să renunțe la tot ce avea mai prețios, numai pentru ca ea să poată trăi.

Partea a patra, Întâlnire cu Ermengaarde, face deliciul oricărui fan SF, prin cele patru povestiri care o compun reușind să creeze un tablou mai mult decât convingător al unei lumi posibile, aici în sistemul nostru solar, nelăsând însă deoparte creaturile de natură mistică, acestea găsindu-și locul printre nave cosmice și lupte sălbatice pentru putere. Ermengaarde este un personaj care fascinează și poate sta cu ușurință alături de alte personaje feminine remarcabile din literatura speculativă.

Măiestria autorului constă în special în felul cum se folosește de pârghiile limbajului, creând pentru fiecare povestire în parte cel mai potrivit mod emițător, mergând de la amploarea figurilor de stil atât de potrivite scenelor de inspirație gotică, până la acuratețea scrierii din zona SF, cu terminologie specifică, fără a pica vreun moment într-o abordare seacă. În plus, dincolo de calitatea evidentă a scrierii, totul este foarte bine gândit și pus în scenă. Niciun detaliu nu este lăsat la voia întâmplării, totul este asamblat într-un mod minuțios, inteligent.

Coperta este foarte bine lucrată estetic, tehnoredactarea impecabilă, hârtia și legătura de bună calitate. Mi-ar fi plăcut, poate, un font ceva mai mare, dar nu deranjează.

Dacă nu l-ați citit încă pe Oliviu Crâznic, eu vă recomand acest volum, iar pe cei care l-au citit îi invit să lase impresiile în comentarii.

Spor la citit, tuturor!


15 thoughts on “Ceasul fantasmelor – Oliviu Crâznic

  1. Pingback: Fantasy românesc | adropofinspiration

  2. Pingback: Proză scurtă contemporană română | adropofinspiration

  3. Pingback: Ce autori români am mai citit (13) | adropofinspiration

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.