Era și timpul să aprind iar stelele – Virginie Grimaldi

Acest titlu m-a tentat de mai mult timp, de fapt, ca să vă spun exact cum a fost, Tyna m-a tentat cu el. 🙂 Nu că ar fi prima dată! Fiind luna dedicată femeilor, am considerat un moment numai bun pentru această lectură, fapt care s-a dovedit inspirat. Puteți citi însă romanul oricând, este o poveste care îți rămâne în minte și e oarecum inspirațională.

Cartea este scrisă din perspectiva a trei personaje feminine: Anna, o mamă în vârstă de 38 de ani (dacă am reținut eu bine?) din Toulouse, care lucrează de dimineața până seara la un restaurant, tracasată și mereu cu grija facturilor și a datoriilor; fiica ei cea mare, Chloe, o adolescentă de 17 ani frumușică și inteligentă, dar cu o stimă de sine scăzută, mai ales când vine vorba de bărbați și Lily, de 12 ani, o fată năstrușnică, dintr-o bucată, considerată ciudățică de unii colegi, care o șicanează la școală.

Mathias, tatăl fetelor și fostul soț al Annei, locuiește la Marsilia, iar fetele îl văd foarte rar, fiindcă Anna se opune, iar el nu face decât să se victimizeze și să mintă. Chloe îl iubește și ar vrea să petreacă mai mult timp cu el, însă Lily nu poate să îl sufere.

Într-o bună zi, tocmai când valul datoriilor s-a tot mărit și amenință să înghită bugetul deja precar al acestei familii, patronul Annei decide că vrea să o înlocuiască pe aceasta cu propria soție, rămasă fără loc de muncă. Îi plătește deci Annei o sumă compensatorie, cu care ea ar putea să își achite o bună parte din datorii. Situația emoțională a fetelor însă e pe punctul de a exploda: Chloe își aduce iubitul acasă fără știrea mamei, care află în modul cel mai intens – îl prinde gol pușcă, în baie, la o oră când fata ar trebui să fie la liceu. Află că aceasta nu prea mai dă pe acolo, în plus are note mici, iar pusă în fața unei discuții Chloe mărturisește că nu vrea să dea bacul. De la școala lui Lily, alte vești proaste: se pare că e hărțuită de două colege, surori gemene și pline de răutate. Lily se destăinuie prin intermediul unui jurnal cu coperte roșii, botezat de ea Marcel. Chloe, în schimb, are un blog, unde își povestește trăirile.

Anna decide, la insistențele bunicii sale, să ia rulota părinților ei și să plece cu fetele într-o călătorie tocmai în Scandinavia, la Capul Nord, unde să arunce cenușa bunicului. Prețioasa compensație care putea rezolva problema datoriilor trebuie deci folosită în alt mod. Anna, cea care a suferit ani de zile de atacuri de panică, își dă seama că e momentul să se lanseze în necunoscut, dacă vrea să schimbe ceva în viața fiicelor, care pare să o ia înspre zone deloc roz. Drept urmare, face un lucru total necaracteristic și pornește, împreună cu ele, în această aventură.

sursa: pixabay

În timpul călătoriei, cele trei se bucură de splendorile Scandinaviei, cunosc oameni noi de care se atașează și, mai ales, reușesc să își deschidă inimile unele față de altele, în condițiile în care acasă abia dacă mai apucau să vorbească, și atunci mai mult sub formă de certuri.

Cartea pune evident accentul pe relațiile mamă-fiice, pe cele dintre surori, dar și pe legăturile puternice care se pot crea între oameni care împărtășesc experiențe împreună, experiențe de neuitat. Banii nu pot cumpăra fericirea, dar uneori, folosiți înțelept, pot genera anumite ocazii de a petrece momente unice. Bineînțeles că nu trebuie neapărat să călătorim în Scandinavia pentru asta (deși n-ar fi rău, m-au încântat locurile descrise), ideea este totuși de a îndrăzni, la un moment dat, când simțim că lucrurile o iau la vale, să acționăm smulgandu-ne o vreme din rutina zilnică.

Despre aventurile fetelor nu vă voi povesti, le veți descoperi dumneavoastră dacă decideți să abordați lectura. Ele vor reuși să se cunoască mai bine, atât între ele, cât și fiecare pe sine însăși.

Titlul este un citat dintr-o poezie de Guillaume Apollinaire.

Un roman care îți dă aripi pentru a lupta pentru ceea ce contează. Nu este o capodoperă a stilului, însă reușește să redea într-un mod autentic și coerent viziunea fiecărei protagoniste.

Mie mi-a plăcut să îl parcurg, să meditez la relațiile încurcate care apar uneori între oamenii apropiați, nevoiți să împartă nu doar clipe deosebite, ci și problemele și rutina. Soluția este să mai spargem rutina, să mai uităm de probleme, ca să facem loc pentru acele clipe prețioase și importante pentru noi.

12 thoughts on “Era și timpul să aprind iar stelele – Virginie Grimaldi

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.