Terapie poetică

sursa: Pixabay

O stare-anume se propagă

Prin mediul ei favorizant.

Iluzii multe azi aleargă

Și se dezvoltă angoasant.

Se spun multe și fără discernământ. Din toate părțile. Potecuța a zis-o foarte bine în vers, cu Umbre rătăcite-n ploi. Eu am zis câte ceva, nu știu cât de bine, aici – O lume nebună.

Ajungând la aceste observații, mă tratez tot cu poezie. Vă las mai jos două creații ale unor mari, imenși poeți români. Poate le veți găsi, ca și mine, nu doar extraordinar executate, dar și cât se poate de utile.

Mai întâi, un fragment din Scrisoarea I, de Mihai Eminescu. Ideal a se citi integral poezia, una dintre cele mai bune care s-au scris, în general.

„Iar în lumea asta mare, noi copii ai lumii mici,
Facem pe pământul nostru mușunoaie de furnici;
Microscopice popoare, regi, oșteni și învățați
Ne succedem generații și ne credem minunați;
Muști de-o zi pe-o lume mică de se măsură cu cotul,
În acea nemărginire ne-nvârtim uitând cu totul
Cum că lumea asta-ntreagă e o clipă suspendată,
Că-ndărătu-i și-nainte-i întuneric se arată.
Precum pulberea se joacă în imperiul unei raze,
Mii de fire viorie ce cu raza încetează,
Astfel, într-a veciniciei noapte pururea adâncă,
Avem clipa, avem raza, care tot mai ține încă…
Cum s-o stinge, totul piere, ca o umbră-n întuneric,
Căci e vis al neființei universul cel himeric…”

sursa: Pixabay

Și acum, Istorioterapia lui Marin Sorescu. Pentru cei cu insomnii și nu numai.

„Când am insomnie,
Seara, înainte de culcare,
Iau un atlas istoric
Cu puțină apă.

Și așteptând să-și facă efectul,
Urmăresc cu degetul
Imperiul hitiților,
Dar peste o clipă
Trebuie s-o iau de la început,
Pentru că, de fapt, imperiul hitiților
E imperiul egiptenilor,
Ba nu, al asirienilor…
Al medo- chaldeenilor…
Al perșilor…

Dacă așa stau lucrurile, mă gândesc,
Atunci pot să dorm și eu
Liniștit.”

În completare, vă invit să urmăriți și acest scurt filmuleț:

O săptămână cât mai faină!