Lumina – Ana Sylvi

sursa: flickr

Deasupra orașului sclipeau stelele,

Făceau cu ochiul trecătorilor

Ca niște cochete de pe șoselele

Triste, în așteptarea zorilor.

 

Plutea un aer de ploaie și nori

Dintr-un univers paralel și probabil

Din care se revărsau călători

Aspirați de un flux viu, palpabil.

 

Și deodată, aurora pe cer izbucni

Rupând în fâșii intunecimile șterse.

Pe ruinele frânte noua ziuă porni

O lumină fantastică pe străzi să reverse.

Advertisement

13 thoughts on “Lumina – Ana Sylvi

  1. “…aurora pe cer izbucni
    Rupând în fâșii întunecimile șterse…”,
    speranța că va fi bine; încrederea că după durere vine bucurie, după noapte-lumina nădejdii…
    Mi-a plăcut foarte mult!

    Liked by 1 person

    • Romantism? Presupun ca la curentul literar te referi. Nu m-am gandit pana acum, dar da, am ceva elemente romantice in poezii – cele legate de natura, probabil. Nu prea imi analizez poeziile, mi se pare foarte interesant ce au altii de spus despre ele, cat despre cuvinte – vin si se astern pe foaie, destul de rar tai vreun rand sau cuvant sa reformulez. Le dichisesc foarte putin, in general.

      Liked by 1 person

      • Da, la curent, cînd îmi sare-n ochi, ca acum, că altfel nu le caut neam nici eu din acest pdv… la ei era, teoretic, măreția naturii la bază.
        Mai bine zis, măreția naturii e oricum de bază, dar ei au băgat-o în seamă mai ca lumea 🙂

        Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.