Firefight – Brandon Sanderson

Recunosc, a trecut ceva timp de când am citit Steelheart, un roman distopic young adult care mi-a plăcut surprinzător de mult, zic surprinzător din cauza faptului că nu prea citesc genul, dar în același timp deloc surprinzător, fiindcă e scris de Brandon Sanderson și nu cred, la acest moment, că mai poate fi ceva scris de el care să nu îmi placă.

Așadar, Steelheart era o carte despre oameni obișnuiți și oameni cu super puteri, pe care le căpătaseră în mometul în care pe cer apăruse o lumină roșie ciudată, un fel de cometă, care primise numele Calamity. Odată ajuns pe orbita Pământului, Calamity a făcut ca o parte mică a populației să se trezească cu fel și fel de puteri complexe, mai mici și mai mari. Aceștia au fost numiți Epici, iar noile lor atribute veneau cu un preț, doar nu degeaba se spune că puterea corupe, nu? Efectiv, deveneau distrugători și egoiști, de regulă făcând prăpăd pe unde mergeau, abuzând de populația oamenilor obișnuiți și angajându-se în lupte de contestare a dominației altor Epici.

În anii trecuți de atunci, unii Epici cu puteri cu totul aparte au ajuns să-și contruiască propriile fiefuri, luând în stăpânire câte o metropolă unde conduceau după bunul plac, ajutați de alți Epici minori sau chiar de oameni de rând. Așa s-a întâmplat în Newcago, fostul Chicago, unde Steelheart conducea cu o mână de fier. Singurii care se războiau cu Epicii erau Răzbunătorii, o grupare de oameni obișnuiți care se bazau pe observația intensă a Epicilor, a slăbiciunilor lor (fiindcă fiecare avea și un fel de călcâi al lui Ahile, care permitea să fie doborât) și a unor tehnologii obținute pe baza ADN-ului Epicilor căzuți în luptă. În rândul lor a intrat și tânărul David Charleston, care dorea să-și răzbune tatăl, ucis cu ani în urmă de Steelheart. Povestea acestor aventuri o găsiți în primul volum al seriei. Dacă nu l-ați citit, ceea ce scriu mai departe poate rezulta în spoilere pentru acel prim volum.

La finalul primei părți a trilogiei, David află că liderul conducătorilor, Profu’, nu era omul pe care îl crezuse el, iar Megan, colega după care i se cam aprinseseră călcâiele, nici atât. Cu toate acestea, noi revelații îl ating pe tânăr, care începe să ia în calcul posibilitatea ca Epicii să poată fi, cumva, reconvertiți, că se poate găsi și o altă soluție pentru ei, în afară de distrugere totală. Profu’ decide să pornească în fostul New York sau Babilonul Renăscut, condus de o veche prietenă, Abigail, care acum este Epicul Regalia și ar putea să-i fie cel mai mare dușman. Tia, șefa însărcinată cu informațiile îl însoțește, ca și David, care speră că va da de Megan și va reuși să facă ceva în privința lui Firefight.

sursa: pixabay

Babilarul arată absolut fantastic: orașul a fost inundat de puterile Regaliei, doar vârfurile clădirilor înalte se mai ițesc din ape, câteva etaje deasupra a ce a fost odată o mare de zgârie-nori. Central Park este un fel de lac interior, iar între clădiri se circulă pe poduri suspendate. Dar nu asta dă aspectul fantastic al orașului, ci luminile fascinante care fac din noapte zi, lumini neon care vin de la miile și miile de desene tip grafitti care strălucesc risipind întunericul. Nu numai atât, dar interiorul clădirilor e înțesat de plante misterioase, din care cresc fructe luminoase, bune de mâncat, cu care se hrănesc fără probleme cei care au supraviețuit potopului adus de Regalia peste marele oraș. Tot acea putere misterioasă, pe care locuitorii îl numesc Dawnslight și nu poate fi decât alt Epic, face ca apele să nu fie atât de reci pe cât ar trebui să fie, în mod normal, ceea ce aduce și o climă plăcută în oraș. Una peste alta, localnicii duc o viață destul de boemă, împăcați cu ideea că Epicii ar putea să îi atace oricând.

În acest cadru cu totul insolit își face apariția micul trio format din Prof, Tia și David, care se vor reuni cu o altă celulă de Răzbunători, pentru a da de cap provocărilor reprezentate de forța uriașă a Regaliei, de un alt Superepic numit Obliteration, care deja a ras total câteva orașe din sudul Statelor Unite, precum și de Firefight, pentru care David e dispus să lupte până la capăt.

Ritmul este bun, destul de moderat în cea mai mare parte a cărții, unde acțiunea se concentrează pe informații, tatonări și antrenamente cu noile device-uri, interacțiunea cu Răzbunătorii din Babilar, dar și cu localnicii, punctată din loc în loc de momente foarte intense, lupte și pericole nebănuite. Autorul știe foarte bine unde să plaseze intorsăturile de situație pentru a dinamiza lectura, iar spre final lucrurile devin de-a dreptul incendiare. De fapt, Sanderson este unul dintre cei mai buni când vine vorba de punct culminant și final, nici aici nu se dezminte. În plus, asigură legătura cu partea a treia a trilogiei inclusiv prin dezvăluirea naturii lui Calamity, ceea ce face lucrurile încă și mai interesante.

Avem parte deci de un final de volum foarte bine executat, echilibrat, cu destule elemente incitante cât să stârnească un mare interes pentru ceea ce urmează, dar și o încheiere satisfăcătoare a aventurilor din Babilar.

Sper ca ultimul volum al trilogiei să nu se lase prea mult așteptat și închei aici scurtele mele impresii de lectură, cu speranța că vor fi utile celor care își doresc să citească un young adult fantasy fain, semnat de unul dintre cei mai apreciați autori fantasy ai momentului.

Lecturi plăcute și nu uitați să lăsați impresiile voastre de lectură în comentarii, dacă ați citit aceste cărți!

10 thoughts on “Firefight – Brandon Sanderson

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.