Regatul sufletelor pierdute – Ana-Maria Negrilă

Încep prin a spune că nu sunt, la momentul de față cel puțin, o cititoare experimentată în ceea ce privește SF-ul. Am citit și eu, ca mulți alții, în urmă cu ceva ani, Frank Herbert, Asimov, A.E van Vogt sau unii autori români mai vechi de SF, găsiți prin biblioteca părinților, mari fani ai genului, de altminteri. Mai nou, în ultimii ani am început să recitesc genul, dar tot nu mă pot numi cunoscătoare, cum e în cazul cărților fantasy.

Poate de aceea am ales să fac cunoștință cu stilul Anei-Maria Negrilă prin intermediul romanului Stăpânul umbrelor. Trezirea, ceea ce a fost o idee foarte bună, iar de aici doar un pas înspre a-mi trezi curiozitatea legat de celelalte scrieri ale autoarei, dintre care cea mai celebră este poate seria SF Stelarium. Așadar, am cumpărat primul volum, Regatul sufletelor pierdute și nu am stat prea mult până să îl încep, pentru a afla ce lumi și aventuri a mai imaginat scriitoarea.

M-am simțit datoare să accentuez relativa mea lipsa de experiență în scrierile SF întrucât nu pot face atâtea legături și analogii cu alte opere, cum aș fi făcut în cazul altor genuri, în special fantasy. În Stăpânul umbrelor. Trezirea am remarcat originalitatea autoarei și a stilului ei, greu de asociat altor maeștri ai genului, iar de acolo chiar am citit destui. Îndrăznesc însă să zic că acest prim volum este, la rândul lui, o operă originală, complexă, vastă și încântătoare. Într-atât, încât am savurat pas cu pas această călătorie pe planeta numită Galene, unde, la un moment dat în istoria universului, au ajuns coloniștii plecați de pe Pământ în căutarea unei posibile noi case. Cele trei nave spațiale, Celeste, Ascensiunea și Bonaventura au “naufragiat”, dacă se poate spune așa, pe Galene, o planetă propice vieții dintr-un sistem solar nu foarte mare, format în jurul stelei Etain.

sursa: wallpaperbetter

Cele trei nave m-au dus cu gândul la Columb, dar istoria nu consemna (cel puțin până unde am ajuns eu cu lectura seriei) vreo întâlnire cu băștinași. Despre această colonizare aflăm însă doar din analele istorice, întrucât acțiunea e plasată la mult timp după acele evenimente. Căpitanii navelor au fost, totodată, fondatorii statelor existente la momentul desfășurării acțiunii. Pe Galene există un singur mare continent, unde în nord ființează Regatul Celest, la sud, pe ecuator, Marele Comintern, iar între ele, Republica. De altfel, aceste informații le aflăm de la început, prin intermediul unei hărți și al unei liste de personaje, care se vor dovedi foarte utile pe măsură ce povestea se desfășoară, iar lucrurile devin din ce în ce mai complexe și mai clare, în același timp.

Volumul se axează pe introducerea forțelor exercitate în această lume nouă, pe relațiile politice și sociale care există între aceste state și pe un worldbuilding desăvârșit. Personajele ni se dezvăluie treptat, cu subtilitate și multă îndemânare scriitoricească în definirea lor. Am fost cucerită de modul în care autoarea a ales să îi contureze, iar apoi să îi schițeze din ce în ce mai atent, în gros-plan, pe protagoniștii romanului. Parcă am fost martora realizării unui tablou de o amploare uimitoare, unde, zi după zi, mai descopeream noi și noi tușe adăugate, până la un final care te lasă satisfăcut și dornic de noi aventuri.

Majoritatea eroilor fac parte dintr-o categorie numită, în general, post-umani. Nu vorbim aici de cyborgi sau ceva asemănător, ci de ființe omenești care, sub o formă sau alta, au depășit nivelul cunoscut al conștiinței și se pot folosi de energiile planetei Galene, combinate cu propriile resurse tehnologice, deloc puține, pentru a își putea transfera eul dintr-un corp în altul, cum este cazul agenților ahn din Regat, sau, dacă vorbim de Comintern, de multele manipulări genetice, menite să modifice omul până într-acolo încât, practic, devine altă specie, așa cum e cazul lui Apoc, o ființă creată pentru război.

Așadar, cu ajutorul personajelor sale autoarea țese o întreagă tapiserie de intrigi, de scheme și de strategii, concepute de mai-marii care conduc statele de pe Galene. Crearea acestei lumi și a personajelor este dezvoltată armonios, întrucât nu doar oamenii au evoluat într-o formă aparte, dar și flora de pe planetă. Dacă despre faună nu sunt prea multe detalii, flora în schimb este personalizată clar, Galene având propriul flux energetic care permite dezvoltarea unor creiere vegetale, creaturi dotate cu inteligență care pot manevra ecosistemul. Între toate aceste elemente trebuie să existe un echilibru, altminteri totul se poate transforma în haos cât ai clipi.

 

Locuitorii de pe Galene au fost foarte reținuți când a venit vorba de proiecte spațiale, în parte și pentru a nu perturba acest echilibru fragil. Marea lor realizare este o Stație Spațială, ușor de accesat de pe planetă și folosirea satelitului pentru minerit. Cum de o populație atât de avansată tehnologic, stăpânind criogenarea care permite păstrarea corpurilor nealterate, putând fi folosite după bunul plac, nu a pornit din nou înspre cucerirea spațiului? Aici sunt mai multe răspunsuri, pe care le veți descoperi în roman, dar un rol important îl joacă și conceptele religioase, sau mai degrabă spirituale, excelent puse în valoare de autoare. De altminteri, romanul este plin de diverse citate și frânturi din înțelepciunea celui care pusese bazele sistemului religios galenic, Um Comte, în vremurile vechi. Mi-a plăcut ideea de religie unitară, chiar dacă între Regat și Comintern există diferențe de mentalitate, iar Republica este mai degrabă un stat laic. Realizările agenților ahn, filosofia unei spiritualități puse în practică la modul cel mai concret și devenite, printr-o simbioză cu știința, o nouă formă de existență umană. Spiritualitatea și tehnologia, energia și materia, sufletul și corpul, unicitatea conștiinței – o serie de concepte și idei remarcabile.

Relatat la persoana a treia, romanul dă prilejul autorului omniprezent și omniscient să intre în mintea tuturor eroilor și să le permită acestora să fie cunoscuți de către cititor, prin multe mijloace care arată o stăpânire excelentă a tehnicii de scriere. Cititorul reușește astfel să se conecteze și el la fluxul ahn sau în rețeaua Republicii, să aibă acces la IA-uri și la toate modalitățile fascinante de comunicare. Astfel ajungem să îi cunoaștem pe protagoniști, personaje complexe, gri, să le urmărim evoluția și să avem parte, uneori chiar alături de ei, de revelații. Chiar neavând tumultul emoțional din alte opere, agenții ahn fiind, de regulă, mai degrabă reținuți sub acest aspect, modul de realizare a legăturilor dintre ei, sau între ei și maeștri/ familia regală este cu totul deosebit. Este un soi de bromance timid, dar foarte promițător.

sursa: pixabay

Romanul transmite clar cât este de șlefuit, de documentat, demn în opinia mea de a sta alături de marile nume ale SF-ului. Nu trebuie să fii un expert într-un gen să afirmi așa ceva, nu când ai niște decenii de lectură în spate. Dacă ar fi să găsesc un nume pentru a-l defini, aș zice rafinament.

Mai trebuie să menționez detalii care completează în mod fericit lectura și anume titlul foarte bine ales, tehnoredactarea atentă sau coperta foarte frumoasă și de calitate.

Acestea sunt impresiile mele de lectură, evident voi căuta cât mai curând să citesc și următorul volum al trilogiei, pentru a descoperi noile aventuri ale protagoniștilor, care promit să fie și mai extinse.

Între timp, recomand călduros romanul atât fanilor, care sunt convinsă că nu vor fi deloc dezamăgiți, cât și celor care cochetează cu ideea de a citi SF, de a ieși din zona de confort (detest expresia asta, dar uneori e grăitoare) și de a se bucura de explorarea unor alte orizonturi literare, de cea mai bună calitate.

Lecturi plăcute!

14 thoughts on “Regatul sufletelor pierdute – Ana-Maria Negrilă

  1. Eu admir foarte mult ce faci și dedicația cu care o faci, dar, în ciuda a orice…, nu mă întreba diferența dintre sf și fantasy… 🙂 m-am oprit la Asimov, around, vorba lui Seinfeld.
    Mi-a plăcut, ca de obicei, povestea ta despre poveste și am încredere în părerile tale. Și mi-a mai plăcut pasajul cu zona de confort…

    Liked by 1 person

    • Autoarea scrie foarte bine. Ideile din carte sunt foarte interesante, nu ai nevoie de o formatie tehnica pentru a intelege mecanismele, desi se vede ca au fost documentate si gandite minutios. Urmeaza sa citesc continuarile (sa le achizitionez mai intai) ca sa pot patrunde mai adanc in acest univers fascinant.

      Liked by 1 person

  2. Pingback: Regatul sufletelor pierdute – Ana-Maria Negrilă — adropofinspiration – Ana-Maria Negrilă

  3. Pingback: Ce autori români am mai citit (13) | adropofinspiration

  4. Pingback: Ascensiunea stelară – Ana-Maria Negrilă | adropofinspiration

  5. Pingback: De gustibus: povești și rețete savuroase – Ana-Maria Negrilă | adropofinspiration

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.