Jurnal de weekend, cu fotbal si altele

sursa: pixabay

Iată că a sosit, pe nesimțite, din nou weekendul. Vremea este tot capricioasă, dar cum să nu fie, că doar și oamenii sunt atât, dar atât de capricioși.

Săptămâna aceasta s-a jucat, miercuri, finala Europa League între Manchester United și Villareal. Câștigătorii trofeului au fost deciși în urma loviturilor de la 11 metri, iar după ce toți jucătorii de câmp executaseră fără să rateze, a venit momentul portarilor, unde Rulli a lovit balonul ca un adevărat executant, în timp ce De Gea nu a reușit aceeași performanță. Nu i se poate imputa acest lucru, fiind portar, până la urmă, deși portarii cunosc destul de bine cum e treaba cu penalty-urile, dintre buturi însă. Altă perspectivă. Ceea ce m-a surprins în mod neplăcut a fost atunci când, după miezul nopții, asistând la ceremonia de decernare a trofeului, majoritatea fotbaliștilor de la United și-au scos imediat medaliile de la gât. Nici nu le primeau bine, că le și scoteau. Urât gest, urâte caractere au unii sportivi în ziua de azi! Campioni precum Juan Mata sau Cavani și-au păstrat medaliile la gât, bravo lor! Se stă foarte prost la capitolul fair play.

Mă uităm la comentariile (negative) care însoțesc mai mereu postările pe facebook despre Hagi. Tot soiul de inși, care se proclamă în mintea lor suporteri, fac bășcălie de marele fotbalist, dintr-un motiv sau altul. E trist să vezi că nimeni nu e profet în țara lui, că omul care a adus atâtea momente de magie pe teren și bucurie între suporteri e tratat așa. Un om care și-a reprezentat țara cu onoare și și-a câștigat un bine-meritat prestigiu internațional ca fotbalist. Repet, fotbalist. Omul nu e academician doctor inginer sau candidat la președinția țării. E om de fotbal, cum puțini au rămas pe la noi, de aceea e și fotbalul unde e.

Ingratitudinea nu e ceva specific unei anumite țări sau regiuni. Zilele acestea am aflat cu mare tristețe că Simone Inzaghi a plecat de la Lazio la Inter. Da, aș fi preferat să fi plecat la un club din afara Serie A, poate la Tottenham, unde am înțeles că fusese dorit. El a ales însă astfel și trebuie respectată hotărârea sa. Majoritatea fanilor au înțeles acest lucru, dar tot mai dai peste tot felul de comentarii jignitoare ale unor fani care au uitat tot ce a făcut acest om pentru club, ca fotbalist și ca antrenor. E ușor să îți dai cu părerea de la distanță, neluând în seamă câte a înghițit poate antrenorul de-a lungul anilor de la o conducere care nu i-a oferit ceea ce avea nevoie pentru performanță. La un moment dat, paharul se umple și se revarsă. Se ajunge la un adio nedorit, într-un mod neplăcut. Pentru mine, ca suporter, va rămâne mereu un antrenor de suflet, care timp de cinci ani a luptat pentru aceste culori, la fel cum și Nesta va rămâne mereu în inima mea un căpitan de legendă.

Diseară este finala Champions League, disputată între Manchester City și Chelsea. Sper să vedem nu numai fotbal de calitate, dar și o atitudine demnă de aceste competiții, nu de puștani ofticați că au pierdut. Uneori se pierde, uneori se câștigă, dar atitudinea contează oricând.

Cât despre restul, oameni care azi te ridică în slăvi, iar mâine te împroașcă cu noroi se găsesc pe toate drumurile. Indiferent despre ce domeniu vorbim. Acest lucru poartă un nume – lipsa de caracter. Chiar dacă cineva te-a dezamăgit la un moment dat, de dragul momentelor frumoase poți măcar să te abții de la bălăcăreli, eu așa cred. Asta dacă n-ai fost ipocrit și când îl lăudai de mama focului, ceea ce nu ar fi de mirare.

Așadar, azi aplauze, mâine injurii. De aceea, gura lumii nu trebuie luată în seamă. Acei oameni care știu să fie rezervați și să nu meargă cu turma, aceia, din păcate, nu sunt atât de vizibili. Chiar dacă sunt, poate, majoritari.

În rest, cum zice lumea pe la tv, bucurați-vă de fotbal!

9 thoughts on “Jurnal de weekend, cu fotbal si altele

      • De acord, o medalie e un loc pe podium si un titlu in palmares. Chiarsi cea de bronz, e acolo. E ca si cum m-as supara eu (pe juriu sau organizatori) ca am primit doar mentiune sau diplomade merit la unele concursuri. Atata am putut, si gata. Eventual, sa ma supar pe mine ca nu am dat mai.mult (dar exista intotdeauna o data viitoare, o revansa, etc) insa asta nu are nimic de-a face cu diploma/ medalia, ci doar cu propria perfectionare.

        Liked by 1 person

      • Asa este, mai ales la nivelul unor competitii de nivel inalt unde te vede toata lumea. Ce exemplu poate fi acesta pentru cei mai tineri, care abia intra in sport? E la nivel de profesionisti, cred ca si atitudinea trebuie sa fie pe masura.

        Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.