Selecții de iunie

Voi știți că, în weekend, de obicei fie scriu verzi și uscate, fie nu postez deloc, uneori cochetez cu postări tip jurnal, cu gânduri, păreri sau mai știu eu ce.

Mai demult am făcut însă un articol unde reaminteam de anumite lucruri scrise de mine pe blog, într-o anumită perioadă. La fel voi proceda și acum. Deși știți că îmi place, din când în când, să folosesc funcția reblog, o păstrez mai mult pentru impresiile de carte, care este clar că nu se demodează niciodată. Nu sunt de acord cu promovarea intensă doar a noilor apariții, consider că și aparițiile mai vechi conțin nenumărate comori, la care nu putem mereu ajunge la momentul lansării lor. Am descoperit și eu, în ultima vreme, cărți lansate acum 5 sau chiar 6 ani, care merită toată atenția cititorilor (aici mă refer la piața românească, de cea internațională nici nu mai zic).

Revenind la subiectul zilei, deloc fierbinte, ci răcoros ca o briză de reamintire, iată aproximativ despre ce scriam eu în prima săptămână de iunie, de-a lungul timpului – selecții, nu dau chiar tot. 😀

În 2017 abia începusem să îmi postez poeziile, pe cele vechi, fiindcă o vreme m-am oprit din această nobilă îndeletnicire. Aici este Vis, o altă poezie care numără vreo douăzeci de ani.

În 2018 am simțit nevoia să fac un articol despre vestimentația pentru interviu.

În 2019 trăiam un sentiment de vară, care este bine-venit și acum, mai ales după atâta ploaie.

2020? O rețetă excelentă de paste, pe care chiar am preparat-o din nou zilele trecute. Este clar una dintre favoritele noastre!

Evident, am scris și despre cărți și le voi aminti și aici, chiar dacă le mai dau reblog sau share pe rețele. Merită. Așadar, Piatră de hotar, de Monica Tonea. O carte de proză scurtă absolut delicioasă. Recent, autoarea a lansat romanul Pasagerii, care se află pe lista mea de dorințe literare. Despre Bernard Cornwell, numai de bine, ce să zic! A devenit rapid unul dintre autorii mei preferați și aș citi orice carte semnată de el. Nebuni și muritori mi-a plăcut și m-a surprins, fiindcă are un cu totul alt stil de protagonist și cadrul de desfășurare este, de asemenea, aparte de restul cărților lui, citite de mine. Cât despre La marginea lumii, de O.G. Arion, este începutul uneia dintre cele mai complexe serii fantasy epic care s-au scris la noi (chiar printre primele, aș mai adăuga). E de neratat pentru fanii genului, iar continuarea, Continentul pierdut, a apărut de curând.

Mmmmm… Cam atât, deocamdată. Sau dacă vreți să revedeți ce se asculta acum doi ani, la capitolul piese bune pe care le ascult cu drag și azi, aruncați un ochi aici.

Vă doresc weekend superb, cu multe zâmbete și momente frumoase!