Identitatea – Milan Kundera

De ceva timp mă bătea curiozitatea să încerc ceva scris de Milan Kundera, este unul dintre acele nume pe care le auzi din când în când menționate de iubitorii literaturii și care te intrigă suficient încât să vrei să te convingi singur ce și cum. Iată deci cum am ajuns să citesc acest roman – Identitatea.

Protagoniștii romanului sunt un cuplu parizian de vârstă mijlocie. Ea, Chantal, este o femeie divorțată, căreia i-a murit fiul în urmă cu mulți ani și care a ajuns să trăiască o nouă șansă la fericire alături de el, Jean-Marc. Dacă autorul dezvăluie destule detalii din trecutul lui Chantal, nu același lucru se poate spune despre Jean-Marc, a cărui viață pare să fi început odată cu această relație. Cei doi nu sunt căsătoriți, dar altminteri formează un cuplu bine legat, împărțind toate cele, bune și rele.

Chantal se află la o nouă vârstă a nesiguranței, anume perioada de premenopauză. Se îndoiește de puterea ei de seducție, de feminitatea ei, de felul în care se percepe și, mai ales, de cum e percepută. Deși Jean-Marc o adoră cu siguranță, în mintea ei apar tot soiul de semne de întrebare. Se află, încă o dată, în fața provocării de a se redescoperi pe sine.

Jean-Marc, îndrăgostit clar de Chantal, are la rândul lui o mie de gânduri. Oare o cunoaște într-adevăr pe Chantal sau numai proiecția lui despre Chantal, care de fapt este iluzorie? Interpretând în felul lui semnalele ce sosesc de la iubită, Jean-Marc are o inițiativă pentru a își liniști partenera, sau cel puțin aceasta este ideea de la care pornește. Bineînțeles că cei doi, deși împart atâtea lucruri, nu împart și aceeași minte, iar aici intervine factorul interesant: modul în care autorul evidențiază maniera distinctă în care partenerii de cuplu pot vedea aceleași, să le zicem, realități. Interpretările atât de diferite ale acelorași gesturi, cuvinte, priviri. Limbajul nonverbal este pus în lumina reflectoarelor, semne pe care o minte mult prea activă le poate tăia în patru, atunci când simte o neliniște existențială.

sursa: pixabay

Inițiativa lui Jean-Marc stârnește o serie de reacții în ceea ce o privește pe Chantal, care la rândul ei face anumite mutări, însă nu putem vorbi de un joc de șah, ceva jucat la rece, cu mintea rațională, ci mai degrabă un soi de leapșă, un joc al imaginației și al riscului de a analiza excesiv anumite chestiuni, care te pot împiedica să vezi simplitatea, lucrurile importante.

Cartea aduce în prim-plan ideea cum că este de multe ori extrem de dificil să separi identitatea proprie, sau pe cea a altora, de percepțiile celor din jur. Îl face pe cititor să se întrebe cât de mult este adevărat și cât iluzie din ceea ce știm despre oamenii apropiați, de exemplu. Nu fiindcă aceștia ar avea ceva de ascuns, cât din faptul că anumite lucruri, clare pentru noi și mintea noastră, se pot vedea în cu totul altă lumină din altă perspectivă. Fiecare om este o insulă, într-un fel, o entitate de sine stătătoare care poate fi cunoscută și înțeleasă într-o anumită măsură, mai mare sau mai mică, însă nu complet.

Identitatea în sine nu poate fi ceva static, întrucât viața curge, oamenii se transformă, totul se transformă și este inutil să te agăți de detalii, fie chiar și de ciudățeniile propriei minți. Din carte răzbate adesea o atmosferă de oniric, de tărâm al unei realități instabile, volatile, care ilustrează cu succes această mobilitate mentală specifică omului, tendința de a-i atribui celuilalt gânduri și constante care, de fapt, ne sunt caracteristice nouă și nu le putem pretinde de la ceilalți.

Totuși, să fie ceva care să unească, să creeze punți între oameni astfel încât să anulăm acest vid dintre noi? Așa cum am perceput eu concluzia autorului, consider că răspunsul e afirmativ, ceea ce reflectă propria mea convingere.

Un roman scurt ca dimensiuni, dar care poate provoca o serie de reflecții interesante.

Vă invit, ca de obicei, să lăsați în comentarii propriile impresii asupra romanului, dacă l-ați citit și alte cărți semnate de Milan Kundera pe care doriți să mi le recomandați.

Lecturi plăcute! ❤

10 thoughts on “Identitatea – Milan Kundera

  1. Interesant volum. Recunosc în povestirea ta stilul lui Kundera. Acum ceva timp am citit “Gluma” de același autor. Desigur, subiectul e diferit, este vorba chiar despre o glumă, o ironie nevinovată, dar care a generat un șir de consecințe absurde. O zi minunată! 🙂

    Liked by 2 people

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.