De gustibus: povești și rețete savuroase – Issabela Cotelin

Cum, necum, iată că seria De gustibus: povești și rețete savuroase a ajuns la ediția cu numărul 13, care este cu noroc. De această dată, am plăcerea de a invita o poetă. Bineînțeles, Issabela Cotelin, căci despre ea este vorba în propoziție, este o scriitoare completă, având lucrări diverse din punctul de vedere al construcției și al speciilor literare de care aparțin, însă poezia ei este una dintre cele mai prețioase descoperiri pe care le-am făcut în ultimii ani.

Pe Issabela am cunoscut-o inițial datorită blogului său, unde m-am delectat de multe ori cu versuri și povestiri inspirate și inteligente. Aflarea veștii că va publica a fost un prilej de bucurie, fiindcă e întotdeauna încurajator să vezi oameni talentați care își aduc creațiile pe piața de carte, spre a fi citite și îndrăgite de cât mai mulți.

Debutul – Macii sunt întotdeauna roșii – este o carte specială, care are la bază însemnările autoarei din perioada adolescenței și care s-a transformat într-o poveste atemporală a acestei perioade a vieții, chiar dacă este pusă în lumină în special perioada anilor ’80. Devine astfel o ocazie de nostalgie pentru unii, dar și de satisfacere a unor curiozități pentru alții, care doresc să își cunoască mai bine părinții și felul cum era „pe atunci”.

Ehmeya – o altă carte cu nume de floare – aduce în prim-plan povestea de viață a unei femei și un simbol al multor altora.

Buchetul este completat, în această etapă, de volumul de versuri Câmpul cu narcise, conținând versuri pline de forță, care descriu viața și trăirile omului contemporan într-o îmbinare inedită de vechi cu nou.

Scriitoarea nu se oprește aici. A publicat inclusiv numeroase povestiri în diverse reviste și antologii – eu sper și la un volum de proză scurtă în curând – dar ultima știre se referă la un nou roman, În exil printre oameni, care va vedea curând lumina tiparului.

Să vedem, zic, ce anume a pregătit pentru astăzi Issabela:

 

Aidoma scriitorului care se respectă, nu excelez și în arta culinară, nefiind fană fără limite a sinesteziei artelor… Vă spun cu mare sinceritate de la început că nu „lucrez” foarte mult cu drojdia, față de care am un respect de la distanță, nici cu rețetele care trebuie să stea ore sau nopți la frigider – nu dispun de atâta răbdare. Prefer de fiecare dată să dau Cezarului ce e al lui, respectiv gătitul – unui bucătar (sau rudă, după caz) bun, care asta face de felul lui, toată încrederea mea.

Așadar, vă dezvălui una dintre rețetele mele uzuale și simpliste. E o rețetă extrem de simplă și la îndemâna oricui, care are un singur ingredient secret: sentimentul pus în procesul de execuție.

Și legumele, și fructele, și literele știu deopotrivă că, dacă le folosești de mântuială, de mântuială iese lucrarea.

Ar mai fi muzica. Într-un fel sar, parcă, în tigaie legumele pe ritmuri de AC/DC și în alt fel se călește ceapa pe o arie de operă.

Tocăniță universală

Sau, mai plastic, tocăniță cu ce se găsește la momentul dat în frigider.

Ingrediente obligatorii:

– ceapă (de preferat uscată sau în combinație cu ceapa verde)

– usturoi

– ulei, sare, condimente

– o legumă de bază

• wok (sau tuci)

Ingrediente opționale:

– cartofi, dovlecei, ardei, gogoșari, conopidă, broccoli, spanac, roșii

– Ketchup

– ardei iuți

– măsline

– smântână

• etc.

Mod de preparare:

Se pun ingredientele obligatorii, mai puțin leguma de bază, în vasul adulmecat de ulei, unt sau untură, se călesc după gust, mai mult sau mai puțin, apoi se adaugă leguma de bază, împreună cu cele opționale (mai nou și în funcție de timp, eu le fierb în prealabil pe cele din categoria legumelor). După luarea de pe foc, se adaugă condimentele și smântâna. La sfârșit, se mănâncă.

Timp de preparare:

• maxim o oră, poate chiar trei sferturi, nu m-am uitat niciodată la ceas.

Eu folosesc ketchup picant (exclusiv), iar condimentele mele must have sunt piperul alb sau negru, pătrunjelul și busuiocul. Dar nu mă dau în lături de la niciun alt pliculeț, cu excepția tarhonului, pe care nu am reușit să îl înțeleg încă, nu am ajuns la o combinație măcar satisfăcătoare a lui cu orice altceva alimentar. Mi se pare mereu, când dau de el din greșeală, un fel de ananas cu rață sau dulceață cu brânză sau porc cu portocale (pe ultima am inventat-o), dar, din moment ce el există și se comercializează, înseamnă că are un rol definit, totuși, în bucătărie.

Acestea fiind zise, poftă bună, oriunde v-ați afla și orice ați servi!

 

Arată foarte bine și este numai bună pentru zilele acestea mai călduroase, când ne dorim de multe ori ceva mai multe legume, mai ușor de preparat. Mie mi-a făcut poftă Issabela, e o soluție gustoasă și la îndemână. Îi mulțumesc foarte mult pentru că a acceptat invitația, iar pe cititori îi invit să descopere grădina cu comori a Issabelei și să țină un ochi pe ea, fiindcă are multe de zis și o face foarte bine.

Spor la gătit și la citit, vă salut cu drag! ❤ 

Advertisement