De gustibus: povești și rețete savuroase – Issabela Cotelin

Cum, necum, iată că seria De gustibus: povești și rețete savuroase a ajuns la ediția cu numărul 13, care este cu noroc. De această dată, am plăcerea de a invita o poetă. Bineînțeles, Issabela Cotelin, căci despre ea este vorba în propoziție, este o scriitoare completă, având lucrări diverse din punctul de vedere al construcției și al speciilor literare de care aparțin, însă poezia ei este una dintre cele mai prețioase descoperiri pe care le-am făcut în ultimii ani.

Pe Issabela am cunoscut-o inițial datorită blogului său, unde m-am delectat de multe ori cu versuri și povestiri inspirate și inteligente. Aflarea veștii că va publica a fost un prilej de bucurie, fiindcă e întotdeauna încurajator să vezi oameni talentați care își aduc creațiile pe piața de carte, spre a fi citite și îndrăgite de cât mai mulți.

Debutul – Macii sunt întotdeauna roșii – este o carte specială, care are la bază însemnările autoarei din perioada adolescenței și care s-a transformat într-o poveste atemporală a acestei perioade a vieții, chiar dacă este pusă în lumină în special perioada anilor ’80. Devine astfel o ocazie de nostalgie pentru unii, dar și de satisfacere a unor curiozități pentru alții, care doresc să își cunoască mai bine părinții și felul cum era „pe atunci”.

Ehmeya – o altă carte cu nume de floare – aduce în prim-plan povestea de viață a unei femei și un simbol al multor altora.

Buchetul este completat, în această etapă, de volumul de versuri Câmpul cu narcise, conținând versuri pline de forță, care descriu viața și trăirile omului contemporan într-o îmbinare inedită de vechi cu nou.

Scriitoarea nu se oprește aici. A publicat inclusiv numeroase povestiri în diverse reviste și antologii – eu sper și la un volum de proză scurtă în curând – dar ultima știre se referă la un nou roman, În exil printre oameni, care va vedea curând lumina tiparului.

Să vedem, zic, ce anume a pregătit pentru astăzi Issabela:

 

Aidoma scriitorului care se respectă, nu excelez și în arta culinară, nefiind fană fără limite a sinesteziei artelor… Vă spun cu mare sinceritate de la început că nu „lucrez” foarte mult cu drojdia, față de care am un respect de la distanță, nici cu rețetele care trebuie să stea ore sau nopți la frigider – nu dispun de atâta răbdare. Prefer de fiecare dată să dau Cezarului ce e al lui, respectiv gătitul – unui bucătar (sau rudă, după caz) bun, care asta face de felul lui, toată încrederea mea.

Așadar, vă dezvălui una dintre rețetele mele uzuale și simpliste. E o rețetă extrem de simplă și la îndemâna oricui, care are un singur ingredient secret: sentimentul pus în procesul de execuție.

Și legumele, și fructele, și literele știu deopotrivă că, dacă le folosești de mântuială, de mântuială iese lucrarea.

Ar mai fi muzica. Într-un fel sar, parcă, în tigaie legumele pe ritmuri de AC/DC și în alt fel se călește ceapa pe o arie de operă.

Tocăniță universală

Sau, mai plastic, tocăniță cu ce se găsește la momentul dat în frigider.

Ingrediente obligatorii:

– ceapă (de preferat uscată sau în combinație cu ceapa verde)

– usturoi

– ulei, sare, condimente

– o legumă de bază

  • wok (sau tuci)

Ingrediente opționale:

– cartofi, dovlecei, ardei, gogoșari, conopidă, broccoli, spanac, roșii

– Ketchup

– ardei iuți

– măsline

– smântână

  • etc.

Mod de preparare:

Se pun ingredientele obligatorii, mai puțin leguma de bază, în vasul adulmecat de ulei, unt sau untură, se călesc după gust, mai mult sau mai puțin, apoi se adaugă leguma de bază, împreună cu cele opționale (mai nou și în funcție de timp, eu le fierb în prealabil pe cele din categoria legumelor). După luarea de pe foc, se adaugă condimentele și smântâna. La sfârșit, se mănâncă.

Timp de preparare:

  • maxim o oră, poate chiar trei sferturi, nu m-am uitat niciodată la ceas.

Eu folosesc ketchup picant (exclusiv), iar condimentele mele must have sunt piperul alb sau negru, pătrunjelul și busuiocul. Dar nu mă dau în lături de la niciun alt pliculeț, cu excepția tarhonului, pe care nu am reușit să îl înțeleg încă, nu am ajuns la o combinație măcar satisfăcătoare a lui cu orice altceva alimentar. Mi se pare mereu, când dau de el din greșeală, un fel de ananas cu rață sau dulceață cu brânză sau porc cu portocale (pe ultima am inventat-o), dar, din moment ce el există și se comercializează, înseamnă că are un rol definit, totuși, în bucătărie.

Acestea fiind zise, poftă bună, oriunde v-ați afla și orice ați servi!

 

Arată foarte bine și este numai bună pentru zilele acestea mai călduroase, când ne dorim de multe ori ceva mai multe legume, mai ușor de preparat. Mie mi-a făcut poftă Issabela, e o soluție gustoasă și la îndemână. Îi mulțumesc foarte mult pentru că a acceptat invitația, iar pe cititori îi invit să descopere grădina cu comori a Issabelei și să țină un ochi pe ea, fiindcă are multe de zis și o face foarte bine.

Spor la gătit și la citit, vă salut cu drag! ❤ 

42 thoughts on “De gustibus: povești și rețete savuroase – Issabela Cotelin

  1. Pingback: De gustibus: povești și rețete savuroase – Issabela Cotelin — adropofinspiration – Se mai întâmplă

  2. Apetisant tare! Sunt sigură că e plină de arome, aşa cum îi e şi scrisul-plin de farmec!
    Issa, eu tarhonul îl folosesc în ciorba de fasole. Dar musai să fie din ăla-n oţet. Pe ăla uscat nici eu nu-l prea înţeleg altfel. Dar ăla-n oţet e bestial, parol 😉

    Liked by 2 people

    • Ca ai deschis cutia Pandorei cu tarhonul, acum trebuie sa spun si eu. Il folosesc, in otet, verde, sau uscat la ciorbe – merge la cea ardeleneasca de porc, eu folosesc de obicei la ciorba de pui, pe langa patrunjel sau maghiran, pun si tarhon, ii da un parfum deosebit. Am auzit si de mancare de pui cu tarhon, nu am facut, dar vreau sa incerc, sa vad cum iese. Daca fac si e bun, pun si reteta aicisa. Te pup, Potecuta! ❤

      Liked by 3 people

      • Mie-mi place mult aroma. La ciorbele acre merge de minune, numai că nu ştiu dacă Issa face ciorbe acre. Nu că nu ar şti, dar ştiu eu că sunt zone în ţară unde nu se fac şi nu se ştie exact ce-i aia ciorbă acră. De aia am zis numai de aia de fasole.
        Verde nu prea prind, că eu mă trezesc târziu de obicei şi până mă prind, nu mai găsesc 😀

        Liked by 1 person

    • Atâta întreb „decît”, chiar dacă mă fac de râs :))) în oșet, adică așa scrie pe plic sau în oțet punem noi praful acela acasă, înainte de a-l pune în ceva? Că chiar aș vrea să fac pace cu tarhonul 🙂

      Liked by 1 person

      • Nu, nu! Issa, lasă, când şi dacă va fi să ne vedem, îţi dau eu un borcănel. Sau până atunci, caută în piaţă, eventual pe la tantile de la ţară. Se pune verde, nu praf. Dar e de muncă de mai bine nu. Se iau crenguţele, se ciupesc frunzuliţele, se pun în borcane. Dintr-un braţ de crenguţe, te alegi cu un borcan.
        Praful e ciudat tare, eu nu cumpăr la plic deloc. Că ştiu ce fain e ăla-n oţet. Dar în ciorbe. Altfel eu nu ştiu la ce e bun. 😀
        Vii cu lansarea la Sibiu? Hai!

        Liked by 2 people

      • Deci tarhonul se complică inimaginabil… :))) lasă-l așa, mai bine vorbim de lansări, că-s mai acasă, deși n-am planuri imediate. Dar am o feblețe anume și veche pentru Sibiu… Pentru Timișoara și pentru Sibiu, în mod deosebit ❤

        Liked by 1 person

  3. Note to self: Nu urmări rețetele propuse de scriitori, că te fură metaforele și se arde mâncarea. 🙂
    Ana, mi-a plăcut mult ”Buchetul este completat…” Eu însămi am auzit de Macii Issei, de Ehmeya și de Narcise, dar nu mi-a dat prin cap să le strâng într-un buchet. 💕 Bravo!

    Liked by 3 people

  4. Bună tuturor! Issa! Issa este prin definiție o poezie, o proză elevată şi pentru că veni vorba “o tocăniță de cuvinte” pe care le învârte cu măiestrie şi patos şi ce rezultă, ai tot citi!
    Recunosc, mie îmi place să bucătăresc, dar nu stau zilnic ore întregi printre tigăi! Ingredientele obligatorii pentru o mâncare reuşită: a) categoria dulciuri: stafide. Fără ele nu este prăjitură!
    b) categoria fripturi, peşte: sos de usturoi; piper
    c) categoria ciorbe: smântâna, fulgi de ardei iute şi…tarhon.
    Cred că tarhonul este specific Ardealului. Ciorba de fasole boabe cu ciolan afumat fără tarhon!? Doamne fereşte! Mai bine nu mănânc! Ciorba cremă de rădăcini albe fără tarhon!? Nu există! Sau un sos alb cu smântână semi-acră cu tarhon….hmmmm! Un deliciu!
    Şi acum urmează partea neplăcută: nu mai am tarhon! Sigur că este şi aici, dar nu are gustul acela, ştiți voi care! (Exclud faptul că este îngrozitor de scump: trei fire cam de 10 cm, $5!)
    Amu’ no, ce să zic: şi cu slănina-n pod şi sătul…
    Îmbrățişări din depărtări!

    Liked by 3 people

    • Si mie imi plac stafidele, dar dulciurile mele preferate contin nuci sau rom. Cat despre tarhon, da un gust aparte, e adevarat. Se foloseste mai mult in bucataria ardeleneasca, dar si in cea moldoveneasca, in sud mai putin, cred. Eu pun tarhon si in supa crema de morcovi (reteta e aici pe blog). Cat despre fasole, mie imi place borsul si, daca se poate, cu niscaiva ceapa prajita inauntru.

      Liked by 2 people

    • voi m-ați pus pe gînduri, de l-am căutat pe net… pe cel verde, evident. și l-am găsit. și am descoperit că știam frunzulițele respective demult. dar nu, tarhon în oțet încă n-am văzut și o să mă ocup serios de problema asta așa de neliterară ❤

      Liked by 2 people

    • Eu îl am (tarhonul) și nu prea îl știam folosi. Mi-am luat acum notițe 🙂
      Când cumpăr mirodeniii iau din toate, pentru că sunt curios să le probez, dar apoi când este să gătesc, tot iarba cunoscută o pasc… Vreau să spun că cel mai bun gust e acela cu care am fost obișnuit de acasa și de aceea încerc mereu să îl recreez. Iar prin „acasă”, eu înțeleg toate provinciile noastre românești, nu numai Muntenia în care m-am născut. Am colindat țara în toate colțurile sale și pretutindeni am mâncat cu plăcere. Din păcate, în vremea aceea nu prea îmi băgam nasul și prin blidele gospodinelor…

      Liked by 2 people

  5. Este o combinație foarte plăcută de a cunoaște mâncarea românească și unul dintre exponenții ei poetici. Limba nu este un obstacol, deoarece traducătorul ajută foarte mult. Nu în forma corectă de traducere, dar lasă o idee despre ceea ce doriți să exprimați. Mi-a plăcut foarte mult intrarea ta. Îmi place să te citesc continuu.
    O săptămână excelentă pentru tine.
    Manuel Angel

    Liked by 3 people

  6. M-ai uns pe suflet, sau mai bine să zic „adulmecat cu ulei” (mi-a plăcut mult expresia 🙂 ) prin punerea la colț a acestor amestecuri bizare, pe care specialiștii le tot promovează de la o vreme încoace… Carnea e carne, iar fructele-s fructe. Combinația e vax după umila mea părere, pentru că fructele sunt bune proaspete și nu schingiuite pe foc!

    Liked by 1 person

    • Uite, aici te contrazic putin. Eu am o problema cu merele proaspete, de exemplu, nu imi fac bine, in schimb daca le mananc gatite e ok. Am o tocanita cu mere pe aici pe blog, e de nota zece. In plus, si pe vremea bunicilor erau mancarici cu gutui sau prune uscate, nu e ceva la moda acum. Dar stiti vorba: de gustibus…

      Like

      • Da, poate că am exagerat eu puțin. Am mâncat de curând ceva chinezesc, că mi-a venit mai ușor să comand online, neavând nimic pregătit și nici timp… În afară de faptul că toate erau dulci, de parcă ar fi confundat solnița de sare cu cealaltă de zahăr, nu era o bucățică de carne neînsoțită și de ceva portocală sau ananas. Chestia asta caldă…nu îmi place absolut deloc. Și nici vestita noastră rață cu portocală nu m-a dat pe spate vreodată, ăsta-i adevărul. Prunele uscate sunt din altă categorie și da, îmi plac chiar foarte mult. În schimb, mi-am adus aminte că îmi plac compoturile, ori și acolo se „schingiuiesc” bietele fructe. 🙂 Așadar, admit că am exagerat. Nu sunt dintre cei care nu fac niciodată greșeli, ci dintre cei care și le recunosc.

        Liked by 1 person

      • Nu-i problema, e normal sa avem gusturi diferite, altfel ne-am plictisi. Eu mai gatesc pui cu sos de portocale, e chiar bun, mai ales cu o salata de sfecla rosie langa. Weekend placut, cu mancaruri pe gustul dvs.!

        Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.