Relaxare în oraș

sursa: pxfuel

Este acea perioadă a anului când suntem invadați pe rețelele de socializare și nu numai, de oameni care anunță cât se poate de bucuroși că pleacă în concediu. Nu toată lumea însă poate să plece în concediu în această perioadă, ceea ce nu este un motiv de demoralizare, sau nu ar trebui să fie.

De multe ori, în spatele pozelor idilice se ascund destule bătăi de cap, fiindcă mulți, din păcate, își iau stresul drept însoțitor în concediu, iar ceea ce ar trebui să fie zile lipsite de griji sunt, de multe ori, stricate nu numai de factorii externi și independenți de voința noastră, dar chiar și de turistul propriu-zis, care nu reușește să ia lucrurile cum vin, să se relaxeze și să trăiască clipa.

Drept urmare, de ce nu, dacă reușim să aducem acești stropi de relaxare în apropierea noastră, nu trebuie musai să așteptăm concediul pentru a ne simți bine, mai ales că se apropie weekendul. Putem face acest lucru în orice zi mai liberă pe care o găsim, să ne scuturăm puțin de tăvălugul cotidian și să găsim căi de a reînvăța că fiecare zi e o nouă șansă de a fi așa cum vrem.

Așadar, dragilor, dacă aveți ocazia unei după-amieze, a unei seri liniștite, profitați! Contemplarea unui apus, plimbări în natură, vizitarea unor obiective din apropiere, o ieșire neapărat cu oameni care vă umplu de o vibrație pozitivă și vă reîncarcă bateriile, lecturi deosebite care să vă deconecteze.

Mai jos este un citat pe care l-am găsit în urmă cu multi ani și mi l-am notat:

Ceea ce caracterizează omul și il definește față de celelalte regnuri si față de Dumnezeu e instinctul său de transcendere, setea de a se libera de sine si de a trece în altul, nevoia urgentă de a rupe cercul de fier al individualității. Visul, supapa de siguranţă a setei de transcendere, arta, magia, dansul- iar, pe de altă parte, dragostea şi mistica – mărturisesc din atâtea unghiuri diferite instinctul fundamental şi ursit al firii omeneşti: ieşirea din sine, contopirea cu altul, fuga de singurătatea limitată, avântul către o libertate perfectă în libertatea celuilalt. (M. Eliade)

Poate să sune clișeic, dar nu aveți nevoie să străbateți sute sau mii de kilometri ca să regăsiți omul de lângă voi. Uneori e de ajuns o seară cât de simplă, dar plină de semnificații.