Se apropie toamna si m-am gandit sa postez o poezie pe care am scris-o cu ceva timp in urma, dar care imi place in mod deosebit.
La fereastra mea e un tei,
Privesc în ochii lui
Iar el, în ai mei.
Acum frunzele i-au îngălbenit
Plutesc lin în jos,
Spre asfinţit.
Curând, o nouă primăvară va veni
Şi frunzele de tei,
În zorile de zi.