
Se întâmplă uneori să dai de cărți scrise de autori români contemporani care merită cu prisosință să stea pe rafturi alături de greii pieței universale de carte. Ana-Maria Negrilă este încă un nume care demonstrează acest lucru prin scrierile sale.
După ce am citit romanul fantasy Stăpânul umbrelor. Trezirea și m-a cucerit stilul autoarei, unul suficient de original încât să nu îl pot compara cu alți autori, dar captivant și cu un farmec aparte, am mai făcut un pas și am început seria SF Stelarium.
Despre primul volum al acesteia, Regatul sufletelor pierdute, am scris deja aici, pe blog. A venit momentul să aflu ce s-a petrecut în continuare cu agenții ahn care au fost nevoiți să părăsească Galene și să se îmbarce într-o nouă misiune, foarte complexă, la bordul navei Ascensiunea, renăscută și ea, precum comandantul său, legendarul Jonson și alți membri ai vechiului echipaj.
Comandantul a acceptat să îi ia pe cei patru agenți pe Ascensiunea, în ideea că îi va putea folosi, așa cum făcuse și cu cei din vremea de dinainte de colonizarea lui Galene. Nici prin cap nu îi trecuse că cei patru au propria lor agendă, sau mai bine zis pe cea a maestrului Lumni, care se dovedise neobișnuit de vizionar, chiar și pentru statutul său.
Cu toții împărtășesc un țel: să dea de urmele navei Speranzia, deși motivele fiecăruia erau diferite. Călătoria seculară pe urmele celorlalți exploratori pământeni din vechea gardă îi duce până într-un sistem solar dominat de un gigant gazos, Adranus. În jurul stelei Meri se învârte și Cardeea, planetă colonizată cu ani în urmă de călătorii de pe Speranzia. Aici lucrurile stau cu totul altfel decât pe Galene, deși reîntâlnim ideea ființelor post-umane, concept foarte bine dezvoltat de autoare în această serie. Dacă pe Galene flora este cea care dictează soarta ecosistemelor, aici pe Cardeea întâlnim și niște exemplare de faună foarte interesante.
Tehnologia descrisă în cărți este una de cel mai înalt nivel, avansul acesta tehnic permițând, în sfârșit, omului să se elibereze de limitările uzuale ale materiei, deși nu și de cele ale minții, în cele mai multe cazuri. Chiar și agenții ahn, versatili și extrem de bine pregătiți în arta manipulării, pot descoperi nu doar că sunt piese într-un imens joc, fapt de care sunt cât se poate de conștienți, ci mai degrabă că există mult prea multe variabile care i-au prins într-un vârtej de acțiune cu totul surprinzător, chiar și pentru ei.
Personajele sunt foarte bine lucrate. Ana-Maria Negrilă are un talent al ei anume de a realiza acest lucru prin mijloace care îmbină eficiența cu frumusețea stilului. Suntem din ce în ce mai aproape de cei patru agenți, Adrew, Ralle, Karl și Sten, care formează un grup oarecum paradoxal – între ei se dezvoltă relații complexe, de rivalitate, dorința de supremație, dar în același timp dublate de o reală înțelegere pentru condiția lor, pentru ceea ce îi unește în mod esențial. Preferații mei sunt Adrew și Ralle, dar fiecare este suficient de interesant încât să atragă atenția și să dea de gândit.

Lumea în care se desfășoară acțiunea este construită cu deosebită grijă și atenție la detalii. Componenta științifică a construcției este foarte avangardistă, asamblată cu pricepere astfel încât toate aceste concepte devin de domeniul plauzibilului. Interacțiunea dintre oamenii viitorului, urmașii pământenilor, cu noile lor capacități, inteligențele artificiale, creierele vegetale și alte combinații inteligente pune în evidență posibilități nenumărate și stârnește întrebări asupra diverselor aspecte care derivă din aceasta.
În plan concret, prin lunga călătorie interstelară și manevrele din sistemul stelei Meri, seria capătă o componentă space opera, diferită de altele caracterizate mai mult prin zona militară. Atuurile agenților nu fac parte din categoria de luptă, deși nu sunt străini de acest lucru, iar planurile minuțioase țesute atât de ei, cât și de rivalii lor mențin atenția cititorului la cote înalte.
Așadar, dincolo de construcția lumii exterioare, există o redare încă și mai complexă a lumii interioare a fiecărui personaj angrenat în acest mare tablou. Așa cum vă spuneam și data trecută, inteligența și rafinamentul scrierii aduc un bonus remarcabil experienței de lectură.
O componentă științifică bazată pe folosirea intensă a multor tipuri de energie, transcenderea anumitor limitări bazate pe orientarea strictă asupra materiei și a materialului, care împiedică o adevărată revoluție a științelor în zilele noastre, dublată de eleganța specifică autoarei, complexitatea agenților ahn, toate acestea transformă lectura într-o experiență cu totul deosebită. Vă invit să descoperiți orașul ultrafuturist Hubb, dar și misterioasa lume Con.
Agenții mint și manipulează tot timpul!
Chiar așa să fie, oare?
Aștept cu deosebit interes să descopăr continuarea aventurilor în partea a treia, Agenții haosului. Între timp, recomand cu căldură seria tuturor fanilor SF!
Pingback: Ascensiunea stelară – Ana-Maria Negrilă – Ana-Maria Negrilă
Gata, m-ai convins! O recenzie deosebită! Cu siguranta m-ai ispitit suficient încât sa îmi doresc și eu seria asta. Îți mulțumesc mult pentru recomandare.
LikeLiked by 2 people
Da, mi-aduc aminte de numele autoarei, tot la tine citit, și mă bucur mult că există bază solidă în literatura sf.
Cît despre răspunsul la întrebarea reliefată spre final… și eu cred că da 🙂
LikeLiked by 1 person
Foarte buna seria, o placere sa o citesti. Agentii ahn sunt foarte interesanti. 🙂
LikeLiked by 1 person
Frumoasa prezentare, Ana! 🙂 Universul Stelarium e absolut fascinant! ❤
LikeLiked by 1 person
Asa este, Marius! E de apreciat din atatea si atatea puncte de vedere.
LikeLiked by 1 person
Pingback: De gustibus: povești și rețete savuroase – Ana-Maria Negrilă | adropofinspiration
Pingback: Ce autori români am mai citit (15) | adropofinspiration
Pingback: Agenții haosului – Ana-Maria Negrilă | adropofinspiration
Pingback: Anul 2021 în cărți | adropofinspiration