Clubul putregaiurilor – Jonathan Coe

Pe această carte pusesem la un moment dat ochii, dar nu o mai găseam pe nicăieri, nici în librăriile online, nici în anticariate. Într-o zi, când fusesem până la Taxe și impozite locale (pe care nu am reușit să le plătesc atunci, fiindcă nu mergea sistemul 😀 ) m-am abătut pe la o librărie, unde au multe cărți de la Polirom. Am zis să arunc o privire pe la cărți, întrucât, deși cumpăr în general din librăriile online (oferta bună, variată, promoții etc.) colecția Top 10+ de la editura menționată anterior are prețuri rezonabile pentru buzunarul românului de rând, iar o reducere de 10 sau 20 la sută nu se traduce în vreun rabat spectaculos. Așadar, zăresc cartea aceasta strecurată printre altele și nu îmi vine să cred – plus că avea și un preț bun. Am profitat, bineînțeles, de ocazie ca să o cumpăr, dar i-a venit abia acum rândul la citit – nu înțeleg de ce atâția se plâng de abundența lecturilor slabe, când sunt atâtea lecturi de la decente la foarte bune care așteaptă să fie citite, greu e să ai timp pentru câte ar fi.

Oricum, această lectură mi-a prilejuit o călătorie în Anglia anilor ’70, mai exact în Birmingham, una din care pot spune că am ieșit cu un tablou mult mai detaliat al scenei sociale și politice locale ale acelor vremuri.

Cartea începe neconvențional: în 2003, doi tineri britanici, Sophie și Patrick se întâlnesc la Berlin, ca urmare a reinnodarii relațiilor dintre mama Sophiei și tatăl lui Patrick, care s-au regăsit după aproape 30 de ani de când nu mai schimbaseră nicio vorbă. Cei doi tineri încep să poarte o discuție referitoare la vremurile acelea de mult trecute, despre care Sophie știe mai multe și e dispusă să împărtășească totul pe acest subiect cu Patrick. Astfel ne pomenim la începutul decadei a șaptea a secolului trecut, iar protagoniștii sunt un grup de liceeni, elevi la King William’s, un liceu de băieți din oraș, cărora li se adaugă figurile feminine care nu aveau cum să lipsească: surori, prietene sau elevele liceului de fete vecin.

Un fel de Liceenii Rock’n’Roll britanici? Ei bine, da, poate mai degrabă liceenii punk, întrucât atunci începe să dezvolte acest curent muzical, o dată cu zbuciumul societății marcate de greve, de proteste violente, de atentate cu bombă ale IRA, de veșnicele diferențe de clasă și poziție socială, printre care acești tineri încearcă să navigheze, să se descopere pe ei înșiși, altfel spus, să facă ceea ce fac adolescenții de când lumea. Să se maturizeze, să învețe, să iubească. Să se certe, să fie neînțeleși, să fie inovatori. Să iubească muzica, literatura sau să provoace necazuri. Să fie prieteni, dușmani, indiferenți sau pătimași.

Figura centrală a acestui grup este Benjamin Trotter, un băiat în aparență ca oricare altul, dar care ne va determina să îl însoțim de-a lungul paginilor și să descoperim ce are de zis. De fapt, numele romanului (în original The Rotters’ Club) vine de numele de familie al acestuia, el fiind poreclit Bent Rotter (poponarul putred), iar sora sa mai mare, Lois, Lowest Rotter (putregai de cea mai joasă speță), dar și de la titlul unei piese a unei trupe pe care o ascultă cu plăcere Benjamin. Există un mare contrast între aceste porecle insultătoare, primite de la colegii de școală și personalitatea celor doi frați, foarte de treabă și liniștiți, de altfel. Culmea e că fratele mai mic, Paul, are tendințe extremiste, fiind o obrăznicătură nesuferită, însă el nu “beneficiază” de o astfel de poreclă. Alături de ei, o gamă întreagă de personaje întregesc imaginea de ansamblu a vieții acestor tineri și a familiilor lor, precum și provocările acelui deceniu, deloc puține. Dar când oare au stat lucrurile altfel, dacă ne gândim?

Romantici sau realiști, cu diverse înclinații, apucături, orientări politice sau gusturi muzicale, adolescenții anilor ’70 din Birmingham sunt imortalizați prin intermediul acestui roman de către Jonathan Coe. Romantism și ironie. Societatea, același spectacol tragicomic perpetuat de omenire.

Relatarea este făcută atât la persoana a treia, cât și la persoana I, iar autorul îmbină foarte bine elementele poveștii, rezultând un cadru de impact. Traducerea realizată de Radu Paraschivescu este foarte bună, redând specificul narațiunii și scoțând în evidență diversele nuanțe.

La finalul cărții, aflăm cine sunt părinții celor doi tineri, e rândul lui Patrick să scoată la iveală ce știe despre tot ce a urmat.

Acest roman este doar primul dintr-un ciclu de trei, urmat fiind de Cercul închis, care pune reflectorul pe finalul anilor ’90 și Middle England, publicat în 2018, care tratează subiecte la ordinea zilei. Pe mine m-a convins să citesc și celelalte două romane. Să văd însă unde voi găsi Cercul închis, e cam stoc epuizat peste tot. Ar fi bine ca, atunci când editurile lansează partea a treia a unui ciclu, mai ales apărut după un număr considerabil de ani, să reediteze și volumele anterioare. Nu cred că ar face deloc rău procedând astfel.

Îl recomand tuturor celor care vor să descopere atmosfera engleză a vremurilor, în rândul clasei muncitoare mai ales, iar în special românilor care s-au stabilit în Anglia, pentru o înțelegere mai profundă, de interior a unor aspecte sociale care au stat la baza construcției actuale britanice.

 

10 thoughts on “Clubul putregaiurilor – Jonathan Coe

  1. Chiar eram curioasa in privinta ei, multumesc pentru impresii! Mi-a atras si mie atentia seria ”Rotters’ Club”, despre care am aflat abia cand am vazut aparitia celui de-al treilea volum, Middle England. Dupa cum bine ai spus, ar fi binevenita reeditarea volumelor anterioare. Asta e unul din aspectele care ma deranjea la serii, fie se face pauza prea mare intre aparitia volumelor si nu le mai gasesti pe primele, fie ramanem cu ”ochii-n soare”, ca nu apare toata seria, cum avem atatea exemple…

    Liked by 1 person

    • E drept ca autorul a scos Middle England dupa 14 ani de la Cercul inchis, dar ar fi frumos sa se reediteze precedentele volume. Cred ca ar fi bine pentru toate partile daca s-ar reedita. 🙂

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.