Samurai. Război și onoare în Japonia medievală – Pamela S. Turner

Seară de vară în care nu eram în cea mai mare formă… ce să fac, ce să mai citesc? Voiam ceva diferit. Răspunsul a venit de la această carte – Samurai. Război și onoare în Japonia medievală, de Pamela S. Turner.

Deși pe coperta a patra se menționează undeva denumirea de roman, eu nu aș încadra-o într-acolo. Mai degrabă aș spune că este o carte de nonfictiune care prezintă viața lui Minamoto Yoshitsune, unul dintre cei mai celebri și îndrăgiți samurai de la începuturile istoriei lor seculare. Cartea a venit mănușă în completarea unei lecturi mai vechi de-ale mele, despre care am povestit câte ceva și aici, mă refer la Povestea familiei Heike, de Eiji Yoshikawa. Astfel, Samurai de Pamela S. Turner a înnodat povestea aproximativ de unde fusese lăsată de către apreciatul scriitor nipon și a conturat destinul lui Yoshitsune, unul dintre supraviețuitorii dezastrului războiului stârnit între cele două puternice facțiuni de luptători – Taira(Heike) și Minamoto (Genji).

Fără să aibă nimic în comun ca stil cu Yoshikawa,fiind gândită mai degrabă ca o carte de familiarizare a cititorilor cu începuturile samurailor, așa cum au fost ei cunoscuți timp de secole din acel moment, sfârșitul secolului al XII-lea și până în 1868, povestea curge frumos și e documentată minuțios.

Stilul nu este unul pretențios, dar nici nu îi lipsește un oarecare aer poetic. Bineînțeles, ca mai toate poveștile cu samurai, este una care se remarcă prin multă violență, încleștări armate, destule trădări și treceri la inamic, situații limită și chiar episoade dramatice. Până la urmă, sunt caracteristicile unei perioade de mari framântări care nu au caracterizat doar spațiul nipon.

Cine este însă Yoshitsune, protagonistul principal al cărții? Este unul dintre fiii lui Yoshitomo, unul dintre cei mai puternici lorzi ai clanului Minamoto, care fusese înfrânt anterior de Taira Kiyomori. Copiii mai mici ai acestuia au fost lăsați în viață, cu condiția de a deveni călugări. Tânărul Yoshitsune, pur și simplu nu a putut să fie de acord cu a urma o astfel de viață, când tot ceea ce își dorea era răzbunarea și restabilirea cinstei numelui clanului său. Crescut la mănăstire, el fuge la un moment dat, deghizat ca un servitor al unui negustor de aur și se refugiază în nord, la lordul Hidehira, din Hiraizumi. Acesta l-a crescut ca pe un fiu, adoptându-l chiar. Când a ajuns acolo, Yoshitsune nu beneficiase deloc de pregătirea militară specifică fiilor de samurai, care încă de la vârsta de cinci ani se antrenau cu arcul, cu sabia și călăria pentru a fi războinici cât mai buni. Slăbănog și nu prea arătos, Yoshitsune reușește însă să recupereze acești ani în care a recitat sutre alături de călugări prin pură putere a ambiției, iar când află că unul dintre frații săi vitregi, Yoritomo, s-a răsculat împotriva dominației clanului Taira, a pornit de îndată să se alăture cauzei.

Inițial, fratele mai mare l-a primit bine. Treptat, de-a lungul anilor, Yoshitsune a reușit să uimească întreaga Japonie cu faptele sale de arme, dar în primul rând cu strategiile militare îndrăznețe, care i-au consolidat puterea lui Yoritomo. Din păcate, cum nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită, acesta hotărăște să îi facă viața grea valorosului său frate mai mic.

Spectaculoasele întâmplări trăite de Yoshitsune sunt relatate în carte, într-un mod simplu, dar empatic. Deși el este eroul, putem înțelege toate părțile implicate, neexistând viziunea părtinitoare a multor vechi legende eroice. Cartea acoperă bine culoarea locală a epocii, chiar dacă pe alocuri autoarea ne mai descrețește frunțile cu niște alegorii contemporane. Yoshitsune nu e un star al zilelor noastre, dar în acele timpuri a fost o personalitate care și-a lăsat amprenta peste timp. Alături de el sunt prezentate figurile prietenilor săi loiali sau cea a frumoasei Shizuka, iubita curajoasă a tânărului tactician.

Sursele folosite sunt prezentate în mod amănunțit la sfârșit, autoarea enunțând clar faptul că există o serie de variante ale unora dintre faptele prezentate, ea încercând să selecteze pe cele mai creditate ca fiind cât mai aproape de ceea ce s-a petrecut atunci.

Până la urmă, cartea este adresată, în principal, cititorilor tineri, deși constituie o lectură plăcută la orice vârstă, mai ales pentru cei dornici să descifreze mai multe din istoria zbuciumată a Japoniei.

Cineva de la redactare a mâncat câteva “i”-uri, pe ici, pe colo, dar nu m-a supărat prea tare, fiindcă per ansamblu am obținut o lectură satisfăcătoare și cu bun caracter informativ. Ilustrațiile lui Gareth Hinds sunt un bonus bine-venit și completează cu succes atmosfera cărții.

Dacă vreți o experiență de lectură inedită, din zona nonfictiunii istorice, Samurai. Război și onoare în Japonia medievală e o alegere bună. În special dacă faceți cum am făcut și eu și citiți înainte Povestea familiei Heike.

Lecturi faine!