Se apropie toamna si m-am gandit sa postez o poezie pe care am scris-o cu ceva timp in urma, dar care imi place in mod deosebit.
La fereastra mea e un tei,
Privesc în ochii lui
Iar el, în ai mei.
Acum frunzele i-au îngălbenit
Plutesc lin în jos,
Spre asfinţit.
Curând, o nouă primăvară va veni
Şi frunzele de tei,
În zorile de zi.
adropofinspiration 
Tocmai voiam să te critic cum că teiul miroase a luna mai, nu a toamnă, dar după aceea am citit și am înțeles. 🙂 Îmi place mesajul optimist al poeziei tale.
LikeLiked by 1 person
Vrem sau nu vrem, suntem si noi oamenii parte a naturii. 🙂
LikeLike
Optimistă, ca întotdeauna. Asta am vrut să spun instant, pînă s-o citesc pe Jo 😀 Dar tot o zic 🙂
Cît despre poză, e arhivă personală, cum zicem noi pe-aici? Dacă da, e su-per-bă!
LikeLiked by 1 person
Nu e arhiva personala, fiindca nu mai era atunci teiul inflorit cand am postat, dar am intr-adevar un tei. In fine, nu e al meu propriu-zis, e al comunitatii. 😀 Pe vremea aceea, nu obisnuiam sa scriu sursa foto, cum fac acum. La articolele recente, daca nu e trecuta o alta sursa e arhiva personala, dar nu mai mentionez, se subintelege.
LikeLike
Lalilalei! 😀 Frumoase versuri! Mi-au amintit, ca tema, de cele ale lui Alecsandri si de aceea mie imi inspira optimism poezia.:) :
“Ghiaur! zice tătarul cu inima haină,
Ce simte firul ierbii când coasa e vecină?”
“Ea pleacă fruntea-n pace, răspunde căpitanul,
Căci are să renască mai fragedă la anul!”
LikeLiked by 2 people
Cam asa ceva 😀 Ce-mi placea Dan, capitan de plai!
LikeLiked by 1 person
E atât de delicată poezia, precum parfumul florilor de tei!😊🤗
LikeLiked by 1 person
Multumesc mult! ❤
LikeLiked by 1 person
Superba exprimarea versificata a ciclicitatii ano timpurilor vietii, generalizata…cuantificata. Sincere felicitari !
O duminica magica, minunata, binecuvântata, colorata, aromata, parfumata si bogata în toate aspectele si dimensiunile perceptiei vietii, draga Ana !
LikeLiked by 1 person
Multumesc mult, Iosif! O duminica minunata! 🙂
LikeLike