Rusalka. Femeia din adâncuri – Natașa Alina Culea

Magie! Magie pură, încapsulată între paginile unei cărți mult așteptate de mine, care mi-a atins și depășit așteptările. Mă refer, desigur, la Rusalka. Femeia din adâncuri, ultimul roman semnat de Natașa Alina Culea.

Despre scriitoare, eu am mai consemnat aici pe blog, fiindcă este una dintre primele autoare din noul val al literaturii contemporane românești, cum îmi place mie să îl numesc, pe care am citit-o și care m-a convins. Versatilă, dar cu un stil propriu și bine definit, pe care a reușit să îl scoată la lumină începând de la romanul de debut, slefuindu-l și experimentând pe parcursul anilor, Natașa Alina Culea a atins cu acest roman un vârf al capacității de seducere a cititorului, din toate cele scrise până acum. A navigat cu pricepere atât prin ostroavele și canalele Deltei Dunării, ținut care ii este atât de apropiat și de drag, cât și prin cotloanele sufletului omenesc, un alt teritoriu pe care l-a explorat cu îndrăzneală.

Delta Dunării este un tărâm al misterelor, unul dintre puținele locuri de pe continent unde mai putem vorbi cu adevărat de o natură sălbatică și splendidă, care își urmează legile milenare. În acest spațiu și-a plasat autoarea acțiunea acestui roman, unde poposește protagonistul Alexandru, un bucureștean care activează în lumea literelor, blazat și dezamăgit în dragoste, dornic să se reconecteze cu natura, la casa mătușii sale Tudosia. Încă de pe vaporul care îl duce înspre Maliuc, ținta călătoriei sale, el are o viziune fulgerătoare: în apă pare să fie o femeie care înoată pe lângă ambarcațiune. Alarmează echipajul, care nu reușesc să descopere niciun om la apă, în preajmă. Chiar și tânărul pune ceea ce a văzut pe seama sticlelor de vin, pe care le consumă cu multă nonșalanță.

Lumea ce îl așteaptă îl surprinde cu aerul său ancestral, iar casa mătușii Dosia este un liman în mijlocul unei lumi străine și familiare totodată, fascinante. Moș Irofte, luntrașul care îl duce, asemenea lui Charon, către căsuța amintită este un om morocănos și plin de eresuri. În zilele următoare, Alexandru primește de la cei din jur, oamenii deltei, semnale clare că există acolo forțe care depășesc cunoștințele omenești, care trebuie respectate, pentru a nu cădea pradă apelor.

Legenda care îl captivează cel mai mult este cea a Rusalkăi, o creatură seculară născută în urma unei teribile întâmplări. Deși se spune că i-a dus pe mulți la pieire, din momentul în care o vede, tânărul este atras iremediabil de aura magnetică din jurul ei. Rusalka ar fi putut să îl piardă oricând pe Alexandru în tainicele ape deltaice, făcându-l disparut pentru lume, dar, dimpotrivă, ea pare că îl ocrotește pe tânărul nesăbuit, căzut în patima alcoolului, care își caută atât inspirația, cât și ceva în plus, pe tărâmul strămoșilor săi haholi.

Mătușa Dosia trăiește izolată, ca o pustnică, în căsuța sa simplă. Fostă învățătoare, pe mulți i-a inițiat în tainele literelor, fiind ea însăși o avidă cititoare. Nu e de mirare că Alexandru a moștenit scânteia acestei chemări culturale, dar și sângele de la vechii cazaci.

Moș Irofte este bătrânul solitar, tăcut, care cunoaște multe dintre tainele deltei, dar le ține pentru sine, spre deosebire de nepotul său Iovan și alți tineri din zonă, dornici să se întreacă în povești pline de suspans, chiar sinistre, despre pericolele neștiute ale locului.

Alexandru este oraseanul cult, blazat, dezamăgit, căzut în plasa unui viciu, care caută să se întoarcă la origini și să regăsească părți uitate din sufletul său.

Rusalka duce cu gândul la Deus Branquia, pentru cei ce ați citit Forma apei de Guillermo del Toro, sau poate ați urmărit filmul cu același nume, creată însă magistral de condeiul bine șlefuit al autoarei, pornind de la o întâmplare tragică petrecută în vremurile tulburi ale cotropirilor din regiune, terminată în mod sângeros pentru o pereche de tineri îndrăgostiți. Personaj deosebit, complex, uman și inuman deopotrivă, se spune că pe mulți i-a făcut pierduți în apele înșelătoare ale deltei, iar pe alții, precum poetul Grișa, i-a făcut să își pună capăt zilelor, de disperare.

Multe legende, mistere, frumuseți și tradiții ascunde Delta Dunării, iar Natașa Alina Culea a reușit cu brio să dăruiască iubitorilor de carte un roman plin de un realism magic autentic. Scrisul ei exprimă dragostea pentru clasici, pentru frumos, simțul său estetic deosebit, iar mai cu seamă prin acest roman aduce un tribut populației din deltă, obiceiurilor și modului de viață de acolo și, nu în ultimul rând, legendelor specifice.

Recomand călduros romanul, mi-a adus momente prețioase de lectură de-a lungul unor zile mai stresante, mai dificile. Fără îndoială, cel puțin din punctul meu de vedere, Rusalka. Femeia din adâncuri este nu doar cel mai nou, dar și cel mai bun roman semnat de Natașa Alina Culea. Vă invit cu drag să îl citiți!

Advertisement

15 thoughts on “Rusalka. Femeia din adâncuri – Natașa Alina Culea

  1. Pingback: Ce autori români am mai citit (16) | adropofinspiration

  2. Pingback: Anul 2021 în cărți | adropofinspiration

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.