Un fel de ars poetica. 🙂
sursa imaginii: Needpix.com
O floare în pădure năvalnic înflorește,
Cu fiecare rază ea seva își adună,
În brizele de toamnă esența pură crește,
Petalele-i de haos se-nalță către lună.
&
Nu-i privitor s-aclame afar’ de ochiul veșnic,
Nu sunt mulțimi să rupă din farmecul nocturn.
Doar stelele veghează ca luminițe-n sfeșnic
Și raza unui far răzbate dinspre turn.
&
Ea nu câștigă lauri în circul sumbru-al vieții,
Dar lauru-i tovarăș în astă aventură,
Ea simplu înflorește, vibrând precum poeții
Necunoscuți de lume, în propria natură.
Dacă se înalță către lună, ar putea fi o poezie dedicată Reginei Nopții…
Foarte frumoasă, Ana! ❤
LikeLiked by 1 person
Ar putea fi, da… Regina noptii, ce parfum fascinant!
LikeLiked by 1 person
Mi-a zburat gândul direct la “năvalnic”, buruiana de leac, dar şi de dragoste! În cultura populară, Năvalnic (chiar era năvalnic!) era un fecior frumos, păi cum altfel!?, dar care pe oriunde trecea, încurca cărările fetelor!
Frumoase versuri! Tare mi-au plăcut!
LikeLiked by 2 people
Daaa, frumos, imi place unde te-a dus gandul. In noptile de toamna cu luna plina, multe infloresc in salbaticie. Multumesc, Aura! ❤
LikeLiked by 2 people
Suav omagiu adus frumuseții anonime 💟
LikeLiked by 1 person
Multumesc mult, Issa! ❤
LikeLiked by 1 person
Delicată și tare frumoasă!
LikeLiked by 1 person
Multumesc tare mult! ❤
LikeLiked by 1 person