Eu și ducele (Bridgerton 1) – Julia Quinn

Mi-am dat seama că, în ultima vreme, am citit multe cărți românești. Despre acestea vă menționez pe scurt și în articolele din seria Ce autori români am mai citit, cu link către articolele mai detaliate. Iată însă că mi-a venit cheful să citesc o carte dintr-un gen pe care l-am neglijat de luni, poate chiar … Continue reading Eu și ducele (Bridgerton 1) – Julia Quinn

Jocul necromanților – Șerban Andrei Mazilu

Super serie. 🙂

adropofinspiration

Va amintiți probabil că luna trecută am scris câte ceva despre Anotimpul pumnalelor, de Șerban Andrei Mazilu, o carte care m-a impresionat, ba chiar am declarat-o cartea lunii septembrie. Țin să vă spun că Jocul necromanților, continuarea numitului roman, are toate șansele să repete această performanță.

Pe fundamentul clockpunk de care aminteam atunci se ridică o construcție poate mai ingenioasă, mai complexă, întrucât autorul speculează firul epic din finalul primei părți și aduce la viață lumea necromanției, dacă îmi permiteți acest mic joc de cuvinte. Dacă nu ați citit primul volum, vă avertizez că pe ici-colo s-ar putea să găsiți niscaiva spoilere – deh, așa e când prezinți o continuare – așadar să nu ziceți că nu v-am spus.

“Sfântul” Turek, dragul de el, se dovedește a fi cu totul altceva decât ceea ce credeau credincioșii Triumviratului, la fel cum nici Bone nu fusese acel pios…

View original post 722 more words

Cele patru oglinzi ale adevărului – Ana-Maria Negrilă

Momente, momente, momente... Ce e viața altceva decât un șirag de momente, dintre care unele se desprind cu mai mare relevanță, marcând puncte de cotitură în existența fiecăruia? Acestea sunt punctele premergătoare unei noi etape, iar privind înapoi ne vom vedea reflexiile ca într-o oglindă îndepărtată, fiindcă nu mai suntem oamenii de atunci, ci mai … Continue reading Cele patru oglinzi ale adevărului – Ana-Maria Negrilă

Poveste de seară

🙂

adropofinspiration

sursa: pixabay.com

Și iar adorm, iar mă trezesc

Călătorind printr-un coșmar,

Sunt eu, eroul picaresc

Și de nimic nu am habar

 

Și mă trezesc și iar adorm,

Alunecând într-un pahar,

Mi-e dor de viață și de somn

Azi legănat de un coșmar,

 

Oximoron visând din nou,

Însă din ce în ce mai rar,

Din cupa mea cu lung ecou

Visez un cer de chihlimbar.

View original post