Înainte de tine zilele erau
Doar o lungă, anevoioasă cărare
Pe care o străbăteam mecanic,
Fără vreun strop de savoare.
A fost de ajuns un moment
Și lumea s-a umplut de culoare.
Și-am învățat, instantaneu,
Că seara poate să răsară-un soare.
Soarele meu – Ana Sylvi
adropofinspiration 
O poezie de dragoste foarte fumoasă. În tonul zilei de azi… vorba cântecului: Plouă cu soare când ești îndrăgostit. Mulțumesc.
LikeLiked by 1 person
Nu stiu cantecul, dar da, de aici vine raza de soare, cel mai adesea. 🙂 Chiar si norii grosi ii strapunge.
LikeLike
Cât de frumos! Şi da, cam asta se-ntâmplă când iubim…
LikeLiked by 1 person
O, da! ❤
LikeLike
Frumos, suav și curat ❤
LikeLiked by 1 person
Sunt un om simplu. ❤
LikeLiked by 1 person
O poezie emoționantă!
LikeLiked by 2 people
Ma bucur ca iti place! ❤ Te pup, Geo!
LikeLiked by 1 person