Să mă mai duc la
Bocca del Rio,
șovăi în drum,ori
cât aș iubi-o.
Port încă-n gânduri
mierea, mirajul,
dar fără tine
rană-i peisajul.
Țară-ntre dealuri,
satul sub lună,
Bocca del Rio
nu mă adună.
Îți amintești tu
timpul și locul
prinse-ntre ziduri,
zumzetul, socul?
Îți amintești tu
verdele, stupii,
pe coperișe-n
gângur hulubii?
Ce profeție-n
zarea iubirei
fost-a atuncea
azi amintire-i.
Basme, otrăvuri
cald-pădurețe,
roșii amurguri,
patimi, frumsețe,
din amintire
beau cu nesațiu.
Bocca del Rio,
rană în spațiu.
Frumoasă alegerea!
LikeLiked by 1 person
Multumesc! Atat de multe poate sa exprime, in cateva versuri.
LikeLiked by 2 people
Am inteles ca e pe langa Sibiu, Gura Raului despre care scrie Blaga aici.
LikeLiked by 1 person
😉
Exact! Şi e o zonă fabuloasă, merită văzută măcar o dată!
LikeLiked by 2 people
Super-drăgălașă. Și iarăși n-o știam 🙂
LikeLiked by 2 people
Tu ești, clar, mai exegetă decît mine în Blaga ❤❤
LikeLiked by 2 people
Ah, nu sunt exegeta, mai degraba admir cu intensitate poezia sa. ❤
LikeLiked by 1 person
Eu o citisem candva, dar nu credeam sa fie in Romania.
Spania sau America Latina…
LikeLiked by 1 person
Asa am crezut si eu, dar apoi am aflat ca era chiar aproape de casa… pentru poet. 🙂
LikeLiked by 1 person