Arlequine – George Cornilă

Tot stăteam și mă gândeam zilele astea: de ce oare nu l-am citit eu pe George Cornilă până acum? Asta așa, în loc de introducere. Era, evident, o întrebare retorică, fiindcă nu am habar de ce nu l-am citit până acum, dar mă bucur că am făcut-o, finalmente. Și am de gând să recidivez, mai ales că am cu ce. La Crux Publishing sunt destule titluri îmbietoare de-ale lui.

Deci, Arlequine. Nu mă luați cum că n-am voie să încep cu deci, fiindcă aici nu se aplică regula de trei simplă. Aici e haos (la mine, să ne înțelegem, nu în cartea domnului Cornilă). This is Sparta!

Arlequine este o colecție captivantă de povestiri, la rândul ei împărțită în patru părți, mai mari sau mai mici: Iezme, Fiare, Otrăvuri și Lumi. Deși mi-au plăcut toate, cam asta ar fi și ordinea preferințelor mele, strict subiectiv.

Iezme are în cuprinsul său șapte povestiri, una mai frumoasă decât cealaltă. E drept să scriu câteva vorbe despre fiecare, și chiar aș vrea să o fac, însă risc să mă lungesc mult prea mult cu articolul, iar aceia dintre dumneavoastră care mă citiți de ceva vreme știți că nu prea îmi place să fac asta. O să punctez doar secvențial, însă vreau să menționez din capul locului că, probabil, unul dintre motivele pentru care această parte anume m-a încântat așa de tare este plasarea acțiunii povestirilor într-un fermecător cadru european, fie că vorbim de Paris, București, Praga, de un colț bucolic împădurit, un orășel anonim sau o mină din munțîi românești. Ce să mai zic de Veneția! Totul, cadru după cadru, pare turnat din filmele de artă. Fie că vorbim de o întâlnire dintre un tânăr olandez și misterioasă arlechină pariziană, o senzuală sinucigașă reapărută în lumea celor vii, grădina geologului Papadopoulos, apariția unui înger în adâncurile pământului, un golem praghez sau cercetătorul care se întâlnește cu sirenele din Serenissima, peste toate planează același farmec: al stilului aparte creionat de George Cornilă.

Fiare – cuprinde nouă povestiri, unite toate de tema animalelor mistice. Dacă primele două povestiri continuă linia europeană, mai departe avem surpriza să poposim și pe tărâmuri mai exotice, îndepărtate, Mexic, Africa, Israel, Turcia sau chiar pe meleaguri românești, fie într-o gospodărie de la țară sau în spațiul urban aflat cumva sub semnul lui Kafka și al Metamorfozei sale. Mi-a plăcut în mod deosebit Inimă-Albastră, o foarte reușită reinterpretare “pe dos” a poveștii Frumoasa și bestia, unde Beau este tânărul harnic, frumos și iubitor de cărți care dorește să o salveze de blestem pe baronesa-bestie, dar și Aurul reginei, povestea unui țăran mexican care dă nas în nas cu temutele chupacabre, dar aidoma unui erou improbabil din povești reușește să le facă față, ca să nu mai zic de Șarpele casei, care descrie de minune atât atmosfera rurală autohtonă, cât și imposibilitatea unora de a conviețui cu miraculosul.

Otrăvuri, a treia parte, ne poartă prin misterul substanțelor cu efecte necunoscute asupra profanilor, fie că acțiunea se petrece în România, Barcelona sau Londra. Trei povestiri cu nuanțe de thriller și cu final foarte bine executat.

Lumi conține patru povestiri cu tentă SF. Citite separat de celelalte, probabil că mi-ar fi plăcut și mai mult, dar așa mă tem că am rămas sub farmecul iezmelor și al fiarelor și mi-a fost greu să fac tranziția înspre zona SF, o zonă pe care, de altminteri, o degust de fel. Povestirea care încheie volumul însă mi-a atras atenția din acest grup, o idee asupra căreia oricine este interesat de chestiunea inteligenței artificiale (iar eu zic că se cuvine să fim, întrucât va deveni, cât de curând, un subiect de actualitate) merită să își pună întrebări.

Acestea fiind spuse, nu pot decât să vă recomand acest volum de proză scurtă, iar eu mi-am luat deja o notă mentală de a bifa și alte scrieri ale autorului. Stilul lui suprapune foarte bine farmecul clasicilor cu o componentă eminamente contemporană, ceea ce îi dă o adresabilitate deosebită. Asta e părerea mea, cel puțin, iar dacă îndrăgiți proza scurtă din zona fantasticului, paranormalului, misterului modern sau străvechi, eu zic să bifați acest volum. Dacă l-ați citit pe acesta sau alte cărți semnate de George Cornilă, vă aștept în comentarii impresiile și recomandările.

Fie ca Noul An să vă aducă lecturi de neuitat!

7 thoughts on “Arlequine – George Cornilă

  1. Chiar sună bine! Încă de la titlu am fost atrasă, iar prezentarea ta mi-a întărit convingerea că este o lectură tare interesantă. ❤️
    An nou cu sănătate, bucurii si, desigur, lecturi frumoase! 🤗

    Liked by 1 person

  2. Pingback: Ce autori români am mai citit (19) | adropofinspiration

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.