Început de 2022 în sport – câteva cuvinte

sursa: flickr

Anul începe cu destule evenimente de interes pentru fanii sportului, dar și cu multe controverse de tot felul.

Să încep cu ceva frumos – cea de-a șaptezecea ediție a Turneului celor Patru Trambuline s-a încheiat și în acest sezon cu victoria talentatului săritor nipon Ryoyu Kobayashi. Acesta a fost la o aruncătură de băț de un record în premieră – să câștige două turnee grand slam, cu victorie în toate cele patru etape. După cum știți, în afară de el mai sunt doar doi săritori care au această performanță, o singură dată, și puțin a lipsit că Ryoyu să producă acest eveniment, cu trei victorii de etapă, pierzând-o pe ultima, cea adjudecată de Daniel Huber. Chiar dacă și Ryoyu, și noi fanii am fost puțin dezamăgiți că acest lucru nu s-a întâmplat (ne plac recordurile doborâte, ce să-i faci), ne-am și bucurat pentru Dani Huber, un tânăr săritor foarte promițător.

Poate vă gândiți de ce îmi place acest sport și îl urmăresc cu drag, etapă de etapă. Sunt multe motive, voi încerca să înșir câteva: este un sport foarte periculos, dar și spectaculos, cu o mare doză de fair play atât între sportivi, cât și între fani. Atunci când e permis accesul lor la competiție (între noi fie vorba, găsesc absurdă interzicerea publicului acolo, în vârf de munte, aer curat etc. – se pot cere teste, dar cei cu test negativ să fie lăsați să se bucure de frumusețea sportului pe care îl îndrăgesc) veți vedea fani amestecați, de toate națiile și susținând diferiți sportivi, bucurându-se împreună, fără priviri urâcioase, înjurături și îmbrânceli. În plus, fiecare sportiv concurează mai degrabă cu el însuși, prin saltul acela la 90-100 km/h cu care se desprind de trambulină și se avântă în aer, exact precum vulturul  înfățișat de trofeul luat acasă de Ryoyu la începutul lunii. Acolo ei se luptă cu vântul și cu propriile frici, transformându-le din adversar în aliat, dintr-un moment în altul.

Nu în toate sporturile lucrurile stau la fel. V-am mai spus că îmi place Formula 1, nu fac un secret că îl susțin pe Max Verstappen, precum și pe alți tineri foarte talentați și promițători cum ar fi Lando Norris sau Carlos Sainz. M-am bucurat pentru titlul câștigat pe drept de Max, în ciuda feluritelor speculații în jurul ultimei curse a sezonului, cea de la Abu Dhabi. Toate numerele, toate cifrele indică un campion foarte îndreptățit, indiferent de deciziile luate la nivel de director de cursă etc, decizii de care echipa Mercedes a beneficiat de mai multe ori în trecut, fără nicio problemă, se pare, pe atunci. A ajuns însă să mă întristeze faptul că un campion atât de titrat ca Lewis Hamilton, pe care îl respectam ca pilot, chiar dacă nu rezonez cu modul lui de a fi, mai ales din ultima vreme, se comportă ca un copil căruia cineva i-a dărâmat castelul de nisip. Sincer, sper că tot tam-tam-ul din jurul posibilei retrageri a acestuia din F1 să fie mai mult speculații ale presei care caută scandal în orice, fiindcă dacă nu așa stă treaba, e dezolant să vezi o astfel de atitudine la un om cu experiența și realizările sale. Dacă deciziile nedrepte de arbitraj din fotbal (în condițiile în care putem măcar caracteriza decizia lui Masi ca atare, ceea ce e extrem de dificil de specificat cu certitudine), de exemplu, ar fi dus la așa bosumflari și retrageri din sport, cred că nu mai juca nimeni fotbal în ziua de azi, să fim serioși. Similar și în alte sporturi. Campioni sunt mulți, forțe ale naturii, mai puțini. Serena Williams, Usain Bolt, Michael Schumacher, câteva exemple. Cred sincer că și Max Verstappen se încadrează aici, dar Lewis nu, mai ales în lumina celor mai recente manifestări ale sale. Nu vreau să mă pronunț mai mult, mă opresc aici cu acest subiect.

De scandalul Djokovic nici măcar nu o să zic nimic, fiindcă știți că nu îmi plac subiectele fierbinți, care strâng vizualizări și încing controverse. Poate îl voi comenta cu alt prilej, peste o perioadă mai lungă de timp. Poate nu.

Revenind la fotbal, miercuri seară Real Madrid și-a mai adjudecat o supercupă, învingându-și eterna rivală, pe Barcelona cu 3-2 după prelungiri (2-2 în min 90), în timp ce Interul lui Simone Inzaghi a dispus de Juve cu scorul de 2-1, tot după prelungirile de rigoare (1-1 în min. 90), astfel Inzaghi câștigând al doilea său trofeu de acest tip în fața Bătrânei Doamne. Mă bucur mult pentru el, chiar dacă nu o mai antrenează pe Lazio, este o parte a istoriei clubului și un antrenor foarte bun.

Urmează din nou etapă în campionatul mondial de Ski Jumping, meciuri multe în campionatele de top europene, iar de săptămâna viitoare se reia și Liga 1.

Să ne bucurăm mai mult de sport și să lăsăm cât mai departe feluritele cancanuri care, se pare, țin mai mult paginile ziarelor decât sportul propriu-zis.




4 thoughts on “Început de 2022 în sport – câteva cuvinte

    • Despre asta nici n-am mai scris, e de departe cel mai enervant subiect. E clar ca federatia vrea voluntari, mai degraba decat antrenori profesionisti, care trebuie platiti la nivelul pietei. Asa cum se prezinta situatia, nu stiu cine o sa mai accepte ofertele lor.

      Liked by 2 people

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.