Cutia cu suveniruri – Issabela Cotelin

Ideea acestui roman s-a născut din anumite povestiri postate pe blogul Issabelei, un fel de ping-pong inspirațional datorat lui Jo (da, există o Jo reală, care iată, a devenit un fel de muză pentru Issabela în această situație), dar care s-au concretizat într-un mod cât se poate de edificator. Sau așa am înțeles eu, dacă e altfel, scuzele de rigoare pentru dezinformare, nu e cu intenție și nici măcar cu direcție.

Se ia una bucată bloc, un bloculeț oarecum singurel, izolat pe un teren înconjurat de alte clădiri, dintr-o capitală europeană nenumită, dar al cărei nume îl știm bine cu toții. Nu e unul dintre acele blocuri care nu se mai termină, cu enșpe mii de scări și etaje, e un bloc micuț, cu patru etaje și o singură scară, cu un rând de apartamente și unul de garsoniere. Astfel, în prima parte, fiecare capitol prezintă câte un locatar al blocului respectiv, începând cu Jo, tânăra cinefilă neconvențională și continuând cu doamna Tache, pensionara cochetă, don Virgil, aristocratul scăpătat, doamna Marin, fosta profesoară, Malek, presupusul armean, Ofițerul, un agent de poliție scos din rândurile legii, Marinela, asistentă medicală în prezent casieriță la magazinul de cartier, Puștoaica, o tânără cu un trecut dureros, Moșul, un bătrân mucalit, Valeriu, un culturist fără minte și, în fine, Administratorul, cel care se bucură de compania Moșului la un joc de table.

Fiecare capitol descrie cu îndemânare povestea de viață a fiecăruia dintre aceștia, iar numitorul comun pe care îl au, la prima vedere, este unul: insomniile de care suferă. Aparent, fiecare are câte un mic talisman care îi ajută să doarmă, mici amintiri din fostele lor vieți, de dinainte să se mute în acel bloc și să fie buni vecini. Jo, care are și ea probleme cu somnul, dezvoltă o fascinație către aceste obiecte cu puteri soporifice, ba chiar și pentru câinele Lăbuș, companionul doamnei Tache, care pare să aibă, de asemenea, un rol în liniștirea respectivei. De fapt, cei zece mai împărtășesc un lucru, anume singurătatea, iar fiecare poartă povara propriilor amintiri.

Cu finețea ei obișnuită, Issabela Cotelin surprinde esența fiecărui personaj în cuvinte puține și astfel iau naștere zece portrete fizice și mai ales morale, care încântă cititorul prin combinația de veridic și exacerbat, de autentic și clișeu ironic.

Iată însă că intervine factorul declanșator al acțiunii din partea a doua: unul după altul, locuitorii blocului respectiv încep să dispară. Ceea ce ar părea aproape neverosimil, dar deloc ieșit din comun în societatea noastră, e faptul că nimeni nu se alertează în legătură cu aceste absențe. Pentru fiecare există o explicație cât se poate de logică: că una a plecat la rudele din străinătate, ca alta a fugit cu patronul, că unul e plecat la cursuri, că altul… înțelegeți cum stă treaba. Doar Administratorul începe să se agite, când restanțele la întreținere se înmulțesc, iar proprietarii nu-și fac apariția pentru a-și plăti datoriile.

Atunci când Jo, singura din bloc care nu a dispărut, suferă un accident grav de mașină, anumite lucruri încep să iasă la iveală… în special, cutia cu suveniruri a tinerei, în care ea se pare că a adunat toate obiectele-talisman ale dispăruților. Aceștia sunt considerați victimele cinefilei noastre, care le-ar fi adunat suvenirurile pe post de trofee. Să fie Jo o criminală în serie? Ce s-a petrecut, de fapt, în acel bloc?

Vine să facă lumină în poveste, tocmai de peste mări și țări, din Statele Unite, psihiatrul Michael, a cărui origine română îl plasează drept moștenitor al terenului pe care se află blocul.

Nu vă spun nici un cuvințel mai mult, în afară de faptul că vă veți întâlni din nou cu cei nouă dispăruți în partea a doua, cu Lăbuș și alte personaje încântătoare, ah, și să nu-i uităm pe muncitorii din echipa de construcții a domnului Baran, prezenți atât la începutul poveștii, cât și la final.

În acest roman, Issabela a construit, după specificul său, o schiță bine conturată a unei mini-societăți, dacă vreți, un fel de dioramă în care i-a plasat pe cei zece locuitori ai blocului, dar folosind niște pârghii noi, de care nu s-a mai servit înainte, decât poate sub forma unei tente de realism magic sau fatalitate. De data aceasta, vorbim de fenomene paranormale în toată legea, iar umorul de situație și de personaj e la înălțime.

Doar pentru cunoscători: tigaia! E și tigaia în poveste, celebra tigaie atât de (des)cântată de Jo cea reală.

Pe lângă conținutul savuros al acestui roman cu influențe de policier paranormal, am apreciat cum se cuvinte ediția elegantă, foarte potrivită stilului romanului, coperțile frumoase și grafica, în general.

Nu pot decât să vă recomand să o descoperiți, din nou, pe Issabela Cotelin, fiindcă acest roman recent apărut dezvăluie fațete încă neștiute ale personalității sale literare.

 

31 thoughts on “Cutia cu suveniruri – Issabela Cotelin

  1. Mulțumesc pentru recenzia pe care o așteptam încă de când au fost publicate romanele, Ana. ❤️ Mă bucur mult că ți-a plăcut. N-ai zis nimic negativ, așa că mă exprim eu în sensul acesta cu o critică glumeață: tigaia aia putea fi folosită mai eficient. 🙂

    Liked by 3 people

    • Pfft. La citirea după ce am dat „send” pare că am făcut un dezacord. Completez: Mă bucur mult că ți-a plăcut Cutia cu suveniruri. 🙂 Critica glumeață rămâne. 🙂

      Liked by 3 people

    • Apai, ce vrei si tu, experti in tigai? Au facut si oamenii ce au putut. Chiar mi-a placut romanul, n-am ce sa zic de rau despre el. Dupa parerea mea, e cel mai fain de pana acum, mai complex, cu mai multe elemente.

      Liked by 2 people

      • Aha! Exact asta îi spuneam și eu Issei. Ca simplu cititor – critica nu-i pentru mine – Cutia cu suveniruri mi-a plăcut cel mai mult din ce-am citit scris de ea. Mă gândeam că este o doză de subiectivitate in afirmația mea, așa că nu pot decât să mă bucur că-mi confirmi senzația. M-am atașat foarte mult de personaje și cred că am bătut-o la cap să scrie continuarea. 🙂

        Liked by 2 people

      • O altă fațetă pe care i-o lăudam Issei. Umorul este foarte important după părerea mea. Viața noastră de zi cu zi este îndeajuns de gri. Măcar când citesc vreau să-mi descrețesc fruntea. Iar cu Suvenirurile Issei s-au mutat ridurile de expresie de la frunte, la ochi și în jurul gurii. 🙂 Ha! Ha!

        Liked by 3 people

  2. Mulțumesc mult tare, Ana!!
    Da, ai înțeles perfect, e un roman născut pe-aici, printre noi, dar care, datorită lui Jo, m-a prins și pe mine, care făceam cu totul altceva la ora aia… 🙂 Iar cu tigaia, aia e 😀 o să-și aibă atenția cuvenită în vreo antologie, cîndva 🙂 Sincer, așteptam cu mare nerăbdare să văd la ce mă „încadrezi”, din denumirile actuale de romane, în fața cărora știi cît sînt de afonă 🙂 și chiar îmi place policier paranormal. Nu știu dacă sau cînd voi repeta experiența, dar a fost una ieșită, într-adevăr, din tipare și mă bucur enorm că ți-a plăcut ❤

    Liked by 2 people

    • Te rog sa mai iesi din tipare! 😀 Una peste alta, da, mi-a placut si inca mult. Straturile acestea adaugate peste fundalul povestilor de viata pe care le folosesti, de obicei, ca tema centrala, au dus totul la alt nivel. Felicitari! ❤

      Liked by 2 people

  3. Pingback: Cutia cu suveniruri – Issabela Cotelin — adropofinspiration – Se mai întâmplă

  4. Ai spus exact cât trebuia, să se înţeleagă că ţi-a plăcut, că o recomanzi, să stârneşti curiozitatea, dar să nu dezvălui prea multe. Mi-a plăcut mult cum ai prezentat-o! Şi am apreciat şi eu mult umorul Issei, să ştii!
    În tonul ăsta, al umorului, zic şi eu aşa: în orăşelul în care am crescut, nu s-a văzut bloc cu 10 etaje. Aşa că fiecare bloc cu 4 se credea bloc în toată regula. ce s-ar oftica blocul meu să vadă că i-ai zis bloculeţ 😀 😀 😀
    Şi am găsit în blocul meu corespondent al fiecărui personaj, că a dat Issa câte un ceva comun de prin aspectele societăţii, dar despre asta voi scrie când voi vorbi şi eu de roman 😉

    Liked by 2 people

  5. Pingback: Ce autori români am mai citit (20) | adropofinspiration

  6. Pingback: Procesul Margaretelor – Issabela Cotelin | adropofinspiration

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.