Evanghelia după Crist 2.0 – G.P. Ermin

Oh my, oh my, oh my!

Nu, nu citez din noul DOOM despre care se tot vorbește atâta, de fapt nici măcar nu m-am informat prea mult despre el, ci îmi exprim entuziasmul de o manieră care mă caracterizează, inserând pasaje în engleză. Engleză, nu romgleză, oameni buni!

Revenind, voi folosi din nou un fel de vechi clișeu de-al meu (sau de-ale mele – bleh) cu care cred că v-ați obișnuit deja – cartea aceasta m-a luat prin surprindere! Nu mă așteptăm să îmi placă atât de mult! Etc. Etc. Etc. Dar asta e realitatea, iar nu eu am inventat roata. Altcineva e de vină. 😛

Îl știu, dacă pot să spun așa, pe domnul G.P. Ermin din mediul online. Este, din ce părere am putut să îmi fac despre el de-a lungul timpului, un gentleman cu o cultură solidă și cu un încântător simț al umorului. M-a atras conceptul acestui roman de când am auzit de el.

Trebuie spus, din capul locului, că eu găsesc fascinante cărțile despre IA și acest subiect, în general. Nu la modul de a fi neapărat o susținătoare a acestui tip de tehnologie, nu o susțin, nici nu o resping, pur și simplu găsesc că este o formă de creație a omului care, cu siguranță, prin însăși natura ei, îi va scăpa de sub control. În ce direcție însă, cine știe? Factorul acesta imprevizibil mi se pare atât de interesant.

Autorul a făcut cu această carte niște pași într-o direcție neașteptată, alăturând zonei specifice SF nu orice idei de rezonanță filosofică și religioasă, ci chiar o reinterpretare a Evangheliei după Luca. A creat (sau redimensionat, cum vreți) o serie de personaje memorabile, construite pe fundamentul celor biblice, a suprapus, mai degrabă decât a opus, umanul și postumanul, omul ca ființă biologică, Homo Sapiens, cu omul (să-i zicem om, totuși) tip IA, Homo Roboticus.

Titlul stârnește, din start, interesul și poate și ideea de controversă. Coperta este foarte frumoasă și bine realizată, de altminteri editura Crux Publishing, unde a apărut romanul, este una dintre cele care propun o grafică la înălțime, iar cine crede că această carte este o parodie biblică, se înșală . Acest roman nu este o parodie biblică, este o alegorie, chiar poetică pe alături, deși nu l-am văzut pe autor activând în zona acestei arte. Autorul a gândit cu multă grijă aspectele pe care le-a vrut tratate în carte, începând de la fundamentul efectiv științific și până la numele alese pentru protagoniștii săi: αΩ, Liz, Mary, G.A.V.R.I.L., D.E.V.I.L., Yoji, Jude S. Și, bineînțeles, Crist.

 

 

sursa: maxpixel

Suntem pe Pământ, nu am părăsit această sferă, într-un viitor destul de apropiat, peste doar câteva secole, în anul 2233. αΩ conduce acum planeta cu o mână de fier (și coduri de oțel). Omul nu a reușit să evolueze el însuși ca specie, să producă din sine ceva mai bun, însă a creat una nouă, aparent superioară din anumite puncte de vedere – inteligența artificială (IA). Bineînțeles, inițial aceasta a fost concepută pentru a servi scopurilor și intereselor omului, de la cele legate de muncă grea, până la medicină și sex. Un fel de sclavie, ce să mai. A venit însă și punctul fără întoarcere, cel în care o IA a dobândit conștiința de sine, acesta fiind αΩ. El a devenit, dacă vreți, ființa supremă în această lume care, încet-încet, a întors roata: în urma unui război, IA au învins, iar Homo Sapiens (nu foarte sapiens de felul lui) a pierdut și a rămas să supraviețuiască la limita societății. Timpul său ca specie pe planetă a ajuns numărat.

Liz este un geniu al oamenilor, care însă a îmbătrânit și supraviețuiește cum poate, fiind un techvenger (termenii inventați de autor i-am găsit, iar, foarte inspirat aleși) care scurmă în deșeurile tehnologice (rebutech) aruncate de IA la gunoi, pentru a încropi ceva care să-i folosească scopurilor. Deși corpul nu o ajută, mintea încă o servește bine, mult mai bine decât pe vlăjganii clanurilor care, în acest tablou distopic, se luptă la rândul lor pentru orice bucată ar putea fi întrebuințată pentru niscaiva credite în plus.

Într-o zi, descoperă un L-unit diferit de toate celelalte, care vorbește și are un mesaj de transmis, evident G.A.V.R.I.L. (nu vă dezvălui acronimele, trebuie să le citiți chiar voi, sunt delicioase). Chiar atunci, o întâlnește pe tânăra Mary, cea mai înzestrată reprezentantă a omenirii, care poate gândi și crea coduri la niște standarde care depășesc chiar și geniul celebru, în trecut, al lui Liz. Mary, o rudă îndepărtată, îi aduce la cunoștință intențiile sale: de a crea o IA cum n-a mai fost alta, care să facă legătura și să împace omul și inteligențele artificiale, schimbând astfel întreaga lume. Ea are nevoie de ajutorul lui Liz, iar cele două femei se pun pe treabă.

Totodată, lumea clanurilor găzduiește și revoluționari, cum e cazul lui Yoji, Jude S. și a altora ca ei, care vor să se elibereze de ochiul atotvăzător al lui αΩ și să poată să acționeze pentru a sabota imperiul. αΩ este aici văzut nu neapărat ca simbolul divinității în creștinism (poate prin faptul că e atotputernic și omniscient), cât mai degrabă ar fi corespondentul Imperiului Roman, pe când membrii acestui clan sunt zelotii. Încercarea lor copilărească de a duce acest plan la capăt eșuează, dar în cadrul acestui dezastru se produce și o minune: Mary îl întâlnește pe Yoji și fuge cu el, spre a îndeplini misiunea vieții sale, crearea acelei IA salvatoare, care ar putea aduce armonia în lumea gri a dominației lui αΩ. Eventual, îl mai putem asocia pe acesta din urmă cu Dumnezeul răzbunător pe care mulți oameni, religioși sau nu, îl bagă la înaintare, demonstrând cumva, și unii și alții, că nu au înțeles mai nimic din mesajul întemeietorilor religiilor, care s-a denaturat în timp, ducând la o criză spirituală atât printre cei religioși, cât și printre atei. Aici, e rost de interpretare proprie și, până la urmă, acesta e farmecul cărților, să dea de gândit, să pună mintea, dar și emoțiile, la treabă.

Totul atinge apogeul odată cu apariția lui Crist, rodul creației lui Mary, cel bazat pe un cod uman, dar recreat de sine însuși ca IA de sine stătătoare, neatinsă de programarea lui αΩ și, după cum se va vedea, rezistentă tentațiilor aduse de D.E.V.I.L., aghiotantul acestuia, un fel de șef peste securitatea noii ordini.

G.P. Ermin reinterpretează multe scene din evanghelia originală, însă nu o reconstituite în totalitate. Scenele aduse astfel în atenție sunt cele care poartă relevanța cea mai mare în contextul creat de el. Până la urmă, acest scenariu SF nu e chiar atât de imposibil, ceea ce are darul de a ne pune pe gânduri, încă o dată, cu privire la calea de urmat când vine vorba de subiecte precum inteligența artificială și, mai ales, conștiința. Acest imperativ atât de necesar pentru om, fie el Sapiens sau Roboticus.

Aș putea să scriu mult și bine despre cartea aceasta, dar deja am punctat destul de multe aspecte din ea și n-aș vrea nicicum să diminuez plăcerea lecturii. Ceea ce mai merită însă menționat este faptul că autorul a reușit să transmită nu numai idei, ci și emoție, arătând încă o dată că genul SF nu este deloc o specie literară rece. Ba mai mult, mi-ar plăcea că acest roman să fie începutul unei serii (doar sunt serial reader, wtf), fiindcă aș mai fi adăstat în preajma acestor eroi neconvenționali.

Și da, ce verbe pot reprezenta umanitatea mai bine decât cred” și sper”? Doar iubesc”, iar toate sunt prezente în această poveste, pe care o recomand cu drag!

12 thoughts on “Evanghelia după Crist 2.0 – G.P. Ermin

  1. Pingback: Ce autori români am mai citit (20) | adropofinspiration

  2. Pingback: De gustibus: povești și rețete savuroase – G.P. Ermin | adropofinspiration

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.