Și am simțit liniștea lăsându-se,
Lumina era grea, tăcerea ușoară,
Un roi de raze-n apus abătându-se
Spre unda străvezie născută-n primăvară.
Plutind pe coline cânta Eol absent
Și nu m-am dumirit cine dansa pe ton,
O altă destrămare în timpul curgând lent,
Adie peste lume un cânt de zeu afon.
Îmbie a furtună în jocuri de Prier
Schimbare fără nume, luminile pe cer.
adropofinspiration 
M-ai cucerit încă de la primele două versuri, fiindcă până și lumina poate fi grea uneori, iar liniștea ușoară… ❤
LikeLiked by 2 people
Multe multumiri pentru apreciere! ❤
LikeLiked by 1 person
Vântul de duminică ți-a inspirat poezia, nu-i așa? 🙂 L-am recunoscut imediat în strofa a doua.
LikeLiked by 2 people
Ala de duminica sau ala de sambata, nu-mi mai aduc aminte suta la suta. Vant de weekend, in orice caz. 🙂
LikeLike
Superb cîntul de “zeu afon” ❤❤ bine i-ai făcut!
Și finalul e melodie curată 🙂
LikeLiked by 2 people
Ce-i mai place sa cante acestui zeu… bine, poate nu-i afon mereu… 😀 Multumesc frumos! ❤
LikeLike
Mie mi-ai făcut dor de “muzica” petalelor care ning în scuturare. Mai e puţin şi vom asista şi la asta 🙂
LikeLiked by 2 people
Da, cautam altceva, mai golden hour, asa, dar m-au prins si pe mine petalele astea in vraja lor…
LikeLiked by 1 person