Hello, dragilor! N-am mai postat de mult pe De gustibus, e vremea pentru o nouă invitație la lectură și… la masă! Dacă vreți să vă bucurați de niște propuneri excelente pentru lectură și o rețetă delicioasă, ați ajuns la fix. Astăzi o am ca invitată pe Daria Logofătu, o tânără autoare care a debutat anul trecut pe piața românească de carte cu un volum pe care l-am apreciat la cele mai înalte cote, pot spune chiar că mi-a trezit entuziasmul, ceea ce nu se întâmplă des în cazul debutanților. Rar am văzut un stil atât de bine definit deja, o scriitură curată, un amestec de simplu și elaborat pur și simplu fermecător.


Romanul de care vorbesc este Acest tărâm, un fantasy care îmbină elementele de mitologic cu cele de urban, rezultând un cocktail de acțiune care nu te lasă să lași cartea din mână. Personaje complexe, două lumi care ajung în coliziune, un tablou care devine din ce în ce mai amplu pe măsură ce întorci filele cărții.
Partea și mai bună este că tocmai ce a venit de la tipar și cel de-al doilea volum, Celălalt tărâm, care continuă povestea și mai bine, și mai intens. Dacă nu ați citit cărțile nu pot decât să vi le recomand cu căldură.
Despre Daria știu că iubește călătoriile și experiențele autentice. Astăzi ne propune ceva foarte potrivit pentru această perioadă a anului. Îi dau cuvântul. 🙂
Mulțumesc pentru invitație!
Îmi place să gătesc, nu atât pentru mine, cât pentru a-i hrăni pe oamenii la care țin. Glumesc adesea că părinții mei m-au învățat două lucruri:
-
să pun toate pungile într-o altă pungă, și
-
dacă vine cineva la mine acasă, să îi dau să mănânce.
Așa că, dacă vine vorba de alții, petrec cu mare drag timp în bucătărie ca să fac ceva bun. În schimb, eu sunt îngrozitor de mofturoasă. Mănânc exact patru lucruri și, în general, am alergie psihică la cam tot ce poate fi considerat sănătos – în special la fructe și la legume, de care am încercat să fug toată viața. Într-adevăr, mai încerc preparate din bucătăriile tradiționale ale țărilor pe care le vizitez. În schimb, dacă sunt acasă, am constatat că pot supraviețui lejer câteva zile mâncând doar pufuleți. Dar, na, am ajuns și eu la vârsta la care am început să mă gândesc că poate n-ar fi o idee rea să-mi măresc consumul de vitamine, minerale, fibre și tot ce nu se mai găsea de ani buni în organismul meu de personal trainer of fried fish (variantă a neaoșului antrenor al lu’ pește prăjit). Prin urmare, m-am convins să mănânc diverse legume și leguminoase într-o formă în care să nu le recunosc, astfel încât am devenit pasionată de supe-cremă, cu condiția să fie ultra-fierbinți și condimentate din plin.
În această notă de dezvoltare personală și având în vedere că suntem în Săptămâna Mare, vreau să vă împărtășesc o rețetă de post (sau putem să-i zicem vegană) pe care o puteți încerca și acum, și peste două săptămâni când veți simți că v-ați săturat de cozonac sau că vă ies ochii din cap la auzul cuvântului drob. Este una dintre preferatele mele, și anume: supa de linte. Eu mă mai alint și spun că e de inspirație marocană, nu că ar fi la fel ca cea de acolo, ci mai degrabă în sensul că o delicioasă porție de harira consumată undeva pe lângă Munții Atlas m-a inspirat să mă apropii la mai puțin de doi metri de un aliment atât de sănătos cum este lintea. Condimentele folosite sunt similare și, neavând carne, e mult mai ușoară. Am încercat mai multe variante, iar cea de mai jos mi-a plăcut cel mai mult.
Supă de linte de inspirație marocană
Ingrediente:
-
2 cepe
-
2 morcovi
-
250-300 g linte (recomand lintea roșie pentru că nu vă bateți capul cu ea și e gata repede; merge și verde, dar trebuie înmuiată, curățată și lăsată să fiarbă mai mult)
-
opțional: usturoi (eu pun câte o căpățână pentru cu sunt fan usturoi)
-
500 ml – 700 ml suc de roșii
-
condimente: o lingură de chimen, o lingură de boia dulce, o linguriță de ghimbir, o linguriță de turmeric
-
o lingură de ulei (eu folosesc ulei de măsline)
-
sare
-
apă
Mod de preparare:
-
Tăiem legumele cubulețe/fâșiuțe/steluțe
-
Călim ceapa în ulei cu puțină sare
-
Când ceapa devine translucidă, adăugăm morcovii (plus usturoiul) și condimentele
-
După ce amestecăm bine, turnăm un pahar cu apă peste și lăsăm să fiarbă cam 10 minute
-
Punem lintea în oală și apă doar cât să acopere tot
-
Lăsăm să fiarbă până când sunt făcute și legumele, și lintea (20 min. pentru lintea roșie, cam 45 min. pentru lintea verde)
-
Adăugăm sucul de roșii, în funcție de cât vrem să fie supa de subțire sau de cât de mare e oala, și mai lăsăm să dea un clocot înainte să oprim focul
-
După ce s-a răcit puțin, totul intră la blender până când ajunge să arate ca o supă, cum ar veni
-
Acum putem să o mai dregem cu sare, piper sau chestia mea preferată din viață: fulgi de ardei iute
Notă: cu rețeta asta puteți să vă faceți de cap. Eu, cel puțin, am experimentat-o în vreo șase feluri, și toate au fost bune. Nu se întâmplă nicio nenorocire dacă puneți o ceapă în minus sau un morcov în plus, sau dacă mai adăugați ingrediente. Ideea e ca proporția de legume să rămână cam la jumătate sau mai puțin (ca gramaj) față de cantitatea de linte, că altfel ne iese supă cremă de legume. Și n-ar fi nimic, dar nu asta ne-am apucat să facem 😀
Să aveți poftă bună și spor în toate!


Mulțumesc, Daria, pentru această minunată rețetă! Eu chiar gătesc cu linte din când în când, este un aliment sănătos și gustos, mai ușor de digerat decât fasolea (în cazul meu, cel puțin), iar această supă o puteți prepara în aceste zile, fie că tocmai ați sărbătorit Paștele catolic și vreți ceva mai ușor după ospăț, fie că sunteți în așteptarea Paștelui ortodox și țineți post. Sau pur și simplu vreți să mâncați ceva bun, ușor și aromat, fără carne.
Nu uitați să descoperiți tărâmurile Dariei, e o veritabilă plăcere să le străbați la pas și veți întâlni personaje de neuitat în această călătorie.
Vă invit să aruncați o privire și pe celelalte articole din serie și vă urez, până data viitoare, să aveți parte de lecturi minunate și bucate delicioase!
❤
Notă: imaginile provin din arhiva personală Daria Logofătu
Salutări Dariei! Apreciez la valoarea lui literară atributul cepei, acela de translucidă 😀❤, iar rețeta nu-i deloc de lepădat!
LikeLiked by 2 people
Foarte potrivit, asa e, iar reteta e sigur o nebunie de gusturi si arome. ❤
LikeLiked by 3 people
Nu o știam pe Daria și îți mulțumesc că ne-ai descoperit-o. În privința rețetei, cred că o voi testa și eu, fiindcă, pe de o parte, la fel ca Daria, nu prea agreez legumele și mă voi păcăli astfel. 😀 Iar pe de altă parte, încă nu am mâncat linte, așa că ar fi o idee bună să încep cu un preparat ce-mi sună delicios. 🙂
Îți mulțumesc, Ana!! ❤
LikeLiked by 1 person
Eu cred ca e o combinatie castigatoare. Cat despre cartile Dariei, m-au impresionat in cel mai bun mod. Daca incerci reteta, sa ne spui 🙂
LikeLiked by 1 person
Și eu cred, doar citindu-ți cuvintele, dar și pe ale sale… Sigur că spun. 😘
LikeLiked by 1 person
Interesantă rețetă! Prepar destul de des o supă-cremă de linte, dar după altă rețetă. O voi încerca și pe asta pentru că sună bine. Sunt de acord că dintre toate soiurile de linte, cea “roșie” este cea mai cea, adică foarte bună, iar cea verde este plină de coji de care nu scapi ușor. Cea galbena nu “mai fierbe”…
Cât privește tânăra scriitoare, îi doresc inspirație multă.
Binecuvântate să vă fie Paștele!
LikeLiked by 2 people
Asa aflu si lucruri noi despre linte… eu recunosc ca folosesc linte gata fiarta de la borcan, de obicei este verde. O sa incerc si cu linte rosie. 🙂 O saptamana frumoasa, Aura! ❤
LikeLiked by 1 person
Mulţumim pentru reţetă, tare bine sună, abia aştept să o încerc!
LikeLiked by 1 person
Si eu vreau sa o incerc, cu linte rosie. 🙂
LikeLiked by 1 person
Pingback: Retrospectiva 2022 | adropofinspiration