Legenda noastră – Lucian Blaga

sursa: pixabay

În seara aceea, cu grave tumulturi în urmă,

ceva se schimbase nespus,

aci-n pământeana epocă, de neguri și humă,

și-n megieșe lunare ținuturi de sus.

Dobândise tărâmul carate

pe niciun cântar încercate.

 

De argint se făcură, o, treptele, frunțile

martore pure izvoadelor din univers.

Iar noi ne ghiceam izbăviți din penumbre,

ca două făpturi de mătase în mers.

 

În ceasul acela înalt, de-alchimie cerească,

silirăm luna – și alte vreo câteva astre,

în jurul inimilor noastre

să se-nvârtească.

Advertisement