Țânțarul și armăsarul

Wreath of Laurel, Palm, and Juniper with a Scroll inscribed Virtutem Forma Decorat (ca.1474–1478) by painting in high resolution by Leonardo da Vinci. Original from The National Gallery of Art. Digitally enhanced by rawpixel.

Mulți se îngrijesc de faimă, puțini de conștiință” – proverb latin

După ce că întreaga noastră societate stă în permanență sub semnul scindării, iată că a sosit probabil cel mai stupid motiv de râcă între dragii noștri contemporani. Dacă am înțeles eu bine, o doamnă, învățătoare sau profesoară, nu am reținut exact, și-a pus în cap toată floarea cea vestită a întregului Apus (al epocilor duioase și nostalgice), când a zis ceva de genul că nu ar mai trebui ținute ceremoniile de premiere, fiindcă asta le rănește sentimentele celor nepremiați (dacă am înțeles eu greșit, vă rog să mă corectați). Fiindcă toată lumea s-a revoltat la auzul acestei idei și au ieșit scântei – îmi iese rima, dar nu e cu intenție de astă dată.

O să dau și eu cu părerea aicișa, nu pe fb unde discuțiile ajung la nivel de noaptea minții.

În primul rând, doamna greșește când crede că cei nepremiați suferă de nu mai pot că nu sunt și ei acolo mai cu moț, scoși din rând și lăudați de profesori. Am fost și în rândul celor premiați, și în rândul celor nepremiați și pot să vorbesc în cunoștință de cauză. De obicei, îi doare undeva fix în spatele fundului la vreun kilometru. Aaa, că mi se pare o tâmpenie să îi obligi să asiste la ceremonie, e altă treabă, dar nu cred că se face asta.

Doi la mână, greșesc și cei care cred că premianții nu mai pot ei de drag să fie expuși și afișați ca niște exponate ciudate de muzeu, uneori în temperaturi greu de suportat și deshidratați – că dacă bei prea mult, mergi la budă și ratezi marele moment când ți se va înmâna marele premiu. Iar o spun în cunoștință de cauză. Nu știu cum se mai face acum, dar odinioară ți se dădeau premiile într-o sală de festivități îmbâcsită, unde, dacă aveai norocul să fii la D (ca mine) sau și mai rău, la G sau H, trebuia să aștepți să se perinde pe scenă toți premianții și mentionații de la clasele dinainte. În acest timp, te gândeai la ce naiba servește tot acest circ, sau cel puțîn eu mă întrebăm asta, că în mod sigur nu învățasem pentru acel moment de o rară solemnitate sau pentru vechile cărți din biblioteca dirigintei. Aș fi preferat cu siguranță ceva mai material, adică un premiu în bani (pe vremea aia nu se dădea bursă de merit sau cum naiba s-o numi). Mi-ar fi prins tare bine un astfel de premiu. O să ziceți: ‘băi, dar ce ochi de ban era tipa asta, zău’. Nu eram chiar așa, dar neavând bani de buzunar, chiar aș fi apreciat. Iar când n-am luat niciun premiu, chiar credeți că nu mai puteam să dorm de grija asta? Zău? Nici măcar nu știam când și dacă are loc vreo ceremonie de premiere și nici că-mi păsa.

Ideea de a elimina complet premierile nu este bună – orice are iz de obligativitate la mine se lasă cu un sentiment de greață, dacă nu vorbim de lege, bineînțeles, nu e opțional să treci pe roșu sau să încalci legea în orice fel care lezează viața și integritatea altora. Este la fel de proastă ca ideea de a face aceste premieri obligatorii. Ce mă amuză și mă întristează este vehemența adulților și graba lor de a-și da cu părerea și de a-și refula propriile amintiri frustrante. Sau dorința covârșitoare de a se lăuda pe toți pereții cu succesul altora, fie ei copii, nepoți, fini, prieteni sau vecini. Orgoliu la cote maxime, totul bine camuflat de o „apreciere a meritelor”.

S-a gândit vreodată cineva să îi întrebe și pe copii ce părere au? Și nu la nivel de națiune, că nu facem naibii un referendum cu tema asta, ci la nivel de școală, de clasă. Vor ei să se desfășoare o astfel de ceremonie? Dacă da, cum își doresc să se desfășoare? Unde? Unii poate vor numai la finalul ciclului absolvit, unde să se înmâneze diplomele de absolvire și premii speciale celor care s-au remarcat la învățătură ȘI, atenție, e foarte important, și la alte îndeletniciri – ex. sport, artă, voluntariat etc. Să se înțeleagă că, și dacă ești certat cu matematica, poți fi apreciat pentru alte realizări. Dacă nu vor însă, vox populi vox dei. Diplomele tot le vor primi, cu siguranță.

Ia cineva măcar în calcul varianta asta? Nu. Toți se ceartă de parcă ar fi în joc reputația lor și a neamului lor, rămasă în analele istoriei. Că elevii nepremiați sunt snowflakes – fulgi de nea – dacă se atacă din atât lucru (sic!). Nu, elevii nepremiați nu sunt snowflakes, în general. Chiar deloc. Dar mulți sunt într-adevăr neapreciați, fiindcă nu pot asimila toate materiile pentru o notă mare și, în consecință, o medie mare. Cei mai mulți au însă destule talente pe rol, pe care și le vor manifesta mai târziu (sau nu, dacă li se va spune tot timpul că nu sunt buni de nimic). Uneori chiar la rang de performanță.

Și acum, ca să închei apoteotic, să vă zic la ce suntem cei mai buni noi, românii. Am merita locul întâi cu coroniță la disciplina asta. Se numește: a face din țânțar, armăsar. Bag de seamă că unele națiuni s-au simțit rănite că sunt rămase în urmă la treaba asta, fiindcă a izbucnit în ultima vreme o tendință mondială de a face din țânțar armăsar. E cel mai hype lucru, cel mai pe val.

Și acum, ca să rămânem într-o notă frumoasă – se poate și nostalgic, și frumos, chiar da – v-au plăcut Mihai și Dana, cum să nu? Dar așa-i că v-au plăcut cel puțin la fel de mult și Ionică, și Geta? Asta-i ideea.

Weekend plăcut, dragilor!

16 thoughts on “Țânțarul și armăsarul

  1. 😀 eu tocmai pe fb mi-am dat cu parerea, tot azi, ca nu pot sa consider așa ceva o problemă serioasă 😀 Doar o altă mare tîmpenie: după ce acum cîțiva ani s-a impus să se dea dimplome la toată clasa, la ciclul primar, din aceleași considerente “psihice” adulte, acum cică sa le scoată de tot… fuck off.
    În altă ordine, ma gîndeam că anul trecut, pe aproximativ aceeași vreme (sau acum doi ani, că am si uitat) se înroșise fb de păreri asupra buchetului de flori… what’s next?? 🤣🤣

    Liked by 2 people

    • Whahahaaaa! Ar fi de ras, daca nu e e plans. Toaletele alea insalubre sau scolile neincalzite nu sunt probleme serioase. Astea sunt, dom’le! Stii ce ma enerveaza mai tare? Ca oamenii sunt tare limitati. Se pot face niste ceremonii de premiere misto (pentru premiul i,ii, iii), urmate de ceva fain pentru toata clasa. Sa ii apropie pe copii, sa ii faca prieteni, nu dusmani, concurenti aiurea. Sa ii invete sa lucreze impreuna ca o echipa, ca asta nu mai stie lumea. Ia zi, iti place scena asta cu Isoscel si Ionica? Ce mare actrita!

      Liked by 2 people

      • Se pot face niste ceremonii de premiere misto (pentru premiul i,ii, iii), urmate de ceva fain pentru toata clasa. Sa ii apropie pe copii, sa ii faca prieteni – da, asta mi-ar face plăcere și mie. Și tot la aceste ceremonii de premiere să se facă și premierea celor care au avut altfel de succese – au câștigat olimpiade, concursuri tematice, etc.
        Eu recunosc că nu am luat premiul I niciodată la sfârșitul anului. Premiul III sau mențiune. Mi-ar fi plăcut coronița de flori, dar știam că nu o meritam, fiindcă eram inegală la învățătură – învățam bine doar la materiile preferate. Am avut-o când mi-am împletit-o singură, în primăverile din liceu, pentru mine și pentru Lemoni, de 1 Mai, după tradiția grecească. În schimb, din clasa a cincea încolo, eram mereu la olimpiadele de română, apoi istorie, engleză, geografie, și ajungeam în faza pe municipiu, unde luam un rezultat de care să nu-mi fie rușine, dar nici să nu ajung pe țară. Mai erau și alte concursuri, în liceu, de istorie și de engleză, la care am luat premiul I. Dar cărțile de premiu mi-au fost trântite în brațe de directoarea adjunctă, fără nicio ceremonie de premiere.
        Ce mă doare mai rău este că n-am avut parte de ceremonie nici măcar când am meritat-o. Vorbeam cu Issa acum câteva săptămâni că fiul ei (și am văzut și la alții) a avut tocă și pelerină de absolvent încă de la… grădiniță. Noi nu am avut nici la absolvirea facultății, nici la masterat, nici la absolvirea doctoratului măcar. Ca să nu spun că la absolvirea facultății și a doctoratului nici ceremonie de absolvire de niciun fel, pentru diploma aia (primită, într-un târziu, de la secretariat, fără nicio chestie) săpând doar șanțuri pe coridoarele facultății, după diverse semnături, ca la transfer/ lichidare la serviciu…

        Liked by 1 person

      • S-ar putea face multe lucruri frumoase, creative, Marina, care sa placa tuturor, dar se merge de obicei pe solutii prafuite care nu plac nimanui, in fond. Daca nu, se oscileaza intre totul sau nimic, complet aiurea. Si multa dezbinare, pe orice subiect.

        Liked by 1 person

  2. Sunt un snowflake. Adică am fost. Nu m-am atacat eu, m-au atacat ceilalţi. Am scris un comentariu kilometric. L-am luat cu copy, încă nu ştiu dacă e bine să-l pun aici, e cât o postare şi nu vreau să abuzez de spaţiu.
    Ideea e că eu am fost grav afectată. Asta nu înseamnă că trebuie scoase diplome şi premiere şi spectacole. Dar poate, cum ai şi zis, n-ar strica dacă am pricepe noi toţi că notele nu spun prea multe despre calităţile unui copil.

    Liked by 2 people

  3. Ana dragă, ideea doamnei cu pricina este preluată și cosmetizată de la deloc celebra fostă, slavă celui de Sus, ministru de (ne) educație! Sigur știi ce părere avea despre tot și toate! Îți scriu una: a desființat școlile profesionale (și nu numai!) pe motiv că “bieții” copii nu au nici o vina că nu sunt la liceu! Deci, toată lumea la liceu! Nu a contat că media era sub 5….
    Numai bine!

    Liked by 2 people

    • Hai sa-ti spun cum e treaba si cu intratul asta la liceu: anul trecut, la noi in oras ultima medie cu care s-a intrat la liceu (industrial-mecanica) a fost 6.25, in timp ce in Bucuresti si alte orase s-a intrat la mate-info cu medii sub 5. Iacata realitatea! Vrei sa faci profil umanist la noi in oras? E doar o clasa. Iti trebuie medie mare si la matematica, ca iti trebuie, dar nu prea le ai cu matematica, le ai cu romana, limbile straine. Nu-i bai, nu intri la uman. Mergi la liceul tehnologic si dai bacul la mate. M2, ce e drept, macar atat. Nu tot omul vrea sa faca naveta de la 14-15 ani. Sunt atat de multe de zis, ca nu mi-ar ajunge sa scriu un articol ca asta in fiecare zi, ar trebui cel putin doua.
      Cat despre desfiintarea profesionalei si motivele invocate, e o prostie. Se poate merge apoi la liceu pe ruta progresiva, am prieteni care au facut asta si sunt foarte ok.
      Despre premiere, deja am zis ce aveam de zis. Nu trebuie sa ia toata lumea premiu ca sa se bucure. La noi nu se cultiva insa prietenia, se cultiva mancatoria pe motiv de “competitie”.

      Liked by 2 people

  4. Pingback: Am fost „proasta clasei” | Poteci de dor

  5. Eu, pentru bani de buzunar, a trebuit după ore, să ud solarii și să fac grădinărit. Nici nu știu elevii din ziua de azi cât de binecuvântați sunt.
    În fine, poate așa am fost mai motivați și mai responsabili cu disciplina școlară, decât cei de acum.
    Numai bine îți doresc, Ana ! 😇

    Liked by 2 people

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.