Idoli din lemn aurit?

Mind Map (Austin Kleon) – sursa: flickr

Pentru că văd că povestea asta continuă la modul nedefinit de lung, mai scriu câteva cuvinte pe acest subiect, deși știu că majoritatea oamenilor s-au înrolat în această cruciadă, cum se înrolează și în toate celelalte pe care le iscă societatea noastră periodic. Asta pentru că se confundă valoarea cu premiul. Nu întotdeauna tot ce strălucește e aur. Departe de mine să arunc cu noroi în rezultatele și munca premianților – îi felicit cu drag, dacă au făcut acest demers din motivele corecte – sete de învățătură, dorința de a ști, de a evolua, de a fi mai bun nu decât alții, ci decât ai fost chiar tu ieri. Jos pălăria!

Se ajunge însă la niște exagerări de numa-numa. De exemplu, mi-a fost dat să citesc cum că premianții persecutați de cei care vor să le taie festivitățile au fost comparați cu mari personalități ale sportului – Nadia, Hagi, nici n-am mai stat să citesc – poate urmau și alte nume, eu știu, de savanți, de eroi. Numai numele lui Isus nu s-a pomenit, că el a fost „premiat” cu o crucificare. Și o cunună de spini. În rest, ce să mai.

E foarte ușor ca intelectualii să se ralieze, să facă un front comun împotriva a ceea ce îi lovește de mulți ani, ceea ce ne lovește pe toți – ignoranța crasă. Ne-am săturat cu toții de prostia ridicată la nivel de … nici nu știu ce cuvânt să folosesc aici, că artă n-aș putea vreodată. Nu pot să asociez acești doi termeni, nici măcar ca o parodie, nu. Înțelegeți ideea, cu siguranță. E normal ca profesorii să își dorească elevi care să învețe cât mai bine, însă de câte ori este judecat superficial un elev, vă întreb? Ați văzut probabil, când erați elevi, că aceia care luau de obicei note mari erau iertați dacă nu știau lecția, ca să nu le strice media, în timp ce colegii care se luptau să ia un cinci la acea materie total nepotrivită pentru ei (nu din lene, nu din prostie, ci pur și simplu incompatibilitate, fie cu materia, fie cu stilul profesorului) erau pedepsiți și uneori umiliți în fața clasei? Sau vi s-a întâmplat să vreți să demonstrați că știți, să învățați și în loc să vi se dea nota binemeritată și ceva felicitări care să vă încurajeze pe mai departe să repetați isprava, să fiți suspectați că ați copiat? Ce reacție credeți că va avea un copil după un astfel de episod?

De aceea, insist pentru importanța examenelor de admitere la liceu, la facultăți, fără ca media generală să conteze. Important este că acel om s-a pregătit, a investit timp și efort să suplinească niște lipsuri pe care le-a avut, poate din neseriozitate, deloc străină vârstei, poate și din cauza lipsei unui sprijin real din partea profesorului sau a altora din jur și merită să fie evaluat la momentul respectiv, pe baza cunoștințelor lui de atunci, nu pe baza celor din trecut, care devin irelevante.

Multă baftă celor care dați examenul de bacalaureat zilele astea și nu uitați: în orice moment vă puteți schimba direcția, puteți adera la lumea cunoștințelor, a informației, a artelor. Nu contează ce vi s-a zis de către unii sau de către alții, nu contează că nu ați fost elevii-model atât de prețuiți. Contează ceea ce puteți voi face și vă zic, multe lucruri bune, în primul rând pentru voi.

Știu că în școală se insistă pe informația seacă, nu pe cultură, dar vă puteți cultiva și singuri sau cu ajutorul unor oameni pasionați. Spuneți că asta nu vă umple buzunarele? Nu-i nimic, va umple alte goluri și vă garantez că veți avea parte de satisfacții.

Gata, promit solemn să încerc să nu mai scriu pe acest subiect. O să dau pe snooze 30 de zile pe toată lumea care continuă să abereze, în speranța că își vor reveni până atunci. ‘I solemnly swear that I’m up to no good’. Puțină vacanță, aer curat face bine oricui.

Advertisement