
Din când în când
la noi, pe Pământ,
a treia planetă de la Soare
(cum care soare, ăsta, ce, mai e altul?)
așa, cum spuneam, mai apare
în raze glorioase înveșmântat
omul zice-se reinventat
deopotrivă urât și admirat.
Alb-negru e spectrul său
(curcubeul a fost și el amanetat)
de griuri nu ne mai lovim
că sunt plictisitoare
ne plictisesc enorm sub soare
(cum, care soare?)
Luna? E pentru romantici și zăpăciți.
Nu e timp pentru asta fiindcă omul nostru
nou-nouț
are multe bătălii de purtat
mai vechi și mai noi.
Așadar, cu ochii goi
la luptă pornește de-ndat.
*
– Și calea de mijloc?
– Ce cale de mijloc, nepoate?
Aia era în… Antichitate!
Super ❤ deși erau la fel de extremiști și în antichitate 😀 adar rima face ideea 🙂
LikeLiked by 1 person
*Dar
LikeLiked by 1 person
Macar aveau si intelepti. Acum nu mai sunt. 🙂
LikeLiked by 1 person
😂😂 corect, nu mă gîndisem…
LikeLiked by 1 person
Aristotel, Buddha, parca si Confucius vorbise despre asta, desi s-ar putea sa incurc borcanele.
LikeLike
Recunosc sunt o romantică zăpăcită care preferă Luna! O odor, este absolut magnifică!
Că și versurile..
🌛🌜🌞
LikeLiked by 1 person
Da, da… ❤ Multumesc si eu foarte mult.
LikeLiked by 1 person
Calea aia de mijloc… greu mai e de găsit!
Frumos tare, Ana!
LikeLiked by 1 person
Mai ales cand multa lume fuge de ea… 😀 Multumesc mult! ❤
LikeLiked by 1 person
Frumoase si interesante versuri. 🙂 Te lasa pe ganduri. 🙂
LikeLiked by 1 person
Multumesc! Ma bucur ca te lasa pe ganduri, eu m-am simtit foarte bine dupa ce le-am scris, parca mi-am mai zis din of. 🙂
LikeLiked by 1 person
Calea de mijloc dreapta, din antichitate, nu se mai vede, e ascunsa-n noapte. Cei care o gasesc se-ndreapta spre Lumina, cu Sufletul si inima de fericire plina.
O saptamâna binecuvântata, sublima, învesmântata în culoare, pace si Lumina, draga Ana !
LikeLiked by 1 person
O saptamana frumoasa si tie, Iosif!
LikeLike