Pescarii mexicani

sursa: flickr

Zilele acestea am descoperit printre folderele mele cu „diverse” această poveste. Nu mai țin minte de unde am salvat-o, dar mi se pare foarte revelatoare. Sursa este menționată sub text, exact așa cum era de unde am preluat-o.

Bineînțeles, asta nu înseamnă că nu trebuie să lupți pentru o pasiune, acolo unde ea există, dar pentru majoritatea cazurilor, lupta este doar pentru ambiție și pentru a le demonstra altora de ce suntem în stare.

Mai jos, o piesă de-a lui Julio Iglesias. Faină.

„Pentru ce ne zbatem atât??!

Un vapor a ancorat în Mexic, lângă un micuț sat de pescari. Un turist, i-a complimentat pe pescari pentru calitatea produselor și i-a întrebat cât timp le ia să prindă acei pești.

– Nu foarte mult timp, au raspuns pescarii la unison.

 – Dar de ce n-ați mai stat, ca să prindeți mai mult pește?

Pescarii i-au răspuns că micile cantități pe care le prind sunt suficiente pentru nevoile lor și ale familiilor lor.

 – Și ce faceți în restul timpului? a întrebat turistul.

 – Dormim, pescuim, ne jucăm cu copiii și ne facem siesta împreună cu soțiile noastre. Mai târziu, pe seară, mergem în sat, unde ne întâlnim cu prietenii, bem puțin, cântăm la chitară câteva cântece și tot așa…. Avem o viață plină.

Turistul i-a întrerupt:

 – Stați puțin! Eu am absolvit Harvard-ul, am o diplomă în economie și pot să vă ajut! Trebuie să pescuiți mai mult timp în fiecare zi. În felul acesta, o să puteți vinde peștele pe care îl prindeți în plus. Cu veniturile suplimentare, veți putea cumpăra o barcă mai mare.

 – Și după asta? au întrebat pescarii.

 – Cu banii suplimentari pe care-i va aduce barca, veți putea cumpăra o a doua și o a treia barcă și tot așa, până când veți avea o întreagă flotă. În loc să vindeți peștele unui intermediar, veți putea negocia direct cu marile fabrici de procesare, poate chiar să vă construiți propria fabrică. Atunci veți putea părăsi sătucul ăsta micuț și să vă mutați în Mexico City, Los Angeles, sau poate chiar la New York ! De acolo vă veți putea conduce noua întreprindere prosperă.

 – Și cam cât timp ne-ar lua asta? au întrebat pescarii.

 – Douăzeci, poate chiar douăzeci și cinci de ani. a replicat turistul.

– Și după asta?

 – După asta? Ei bine, prietene, ăsta-i momentul cand devine cu adevarat interesant, a răspuns zâmbind larg turistul. Când afacerea ta este cu adevărat uriașă, poți să începi să vinzi și să cumperi active și să faci milioane de dolari!

 – Milioane? Serios? Și după asta? au întrebat pescarii.

 – După asta, veți putea să vă retrageți din afaceri, să trăiți într-un sătuc liniștit și retras pe malul mării, să dormiți târziu, să vă jucați cu copiii voștri, să vă faceți siesta cu soțiile și să vă petreceți serile împreună cu prietenii distrându-vă cum vreți voi.

 – Domnule, dar asta e exact ce facem acum. Care ar fi rostul să irosim douăzeci și cinci de ani? au întrebat mexicanii…”

Sursa: Cătălin Ivan

Advertisement