Dragilor, prieteni ai blogului, oameni buni! Vă rog să mă iertați dacă v-am neglijat în aceste zile, numai că vara își lasă, probabil, amprenta asupra ritmicității chefului meu de scris, care oscilează mai rău ca tensiunea mea la un derby. Am însă o întrebare care nu îmi dă pace zilele astea: citiți, de regulă, prefețele acelea care apar, din când în când, în cărți? În general la cele clasice, dar am văzut că și unii (relativ puțini) autori contemporani sunt adepții lor. Și dacă da, le citiți înainte de a lectura cartea sau după? Le găsiți relevante în vreun fel pentru experiența voastră de lectură?
Întreb fiindcă eu n-am cu ele o relație de love sau hate, ci una de totală indiferență. Fiind plasate înainte de textul literar propriu-zis, ai zice că trebuie citite înainte, dar de fiecare dată când am încercat să fac acest lucru, prefața mi-a tăiat orice chef de lectură, prin urmare am preferat să renunț la a o citi și să trec, mai degrabă, cu haz și spor, la opera în sine. Uneori o citesc după, ca să nu îmi afecteze cumva modul în care mă raportez la carte, mă mir de toate frazele sforăitoare pe care adeseori le conține și mă întreb la ce servește, de fapt. Care ar trebui să fie rolul său, pentru un cititor obișnuit, așa ca mine, de exemplu. Unul fără studii de specialitate, fără a fi însă vreun analfabet funcțional. Poate că am eu o reacție de respingere față de acest tip de manifestare, însă am încercat să privesc fenomenul obiectiv și să îmi dau seama ce plus-valoare îmi aduce lectura ei (sau a lor, dacă ne referim la prefețe în general). Uneori reușește să mă amuze și rar, foarte rar, găsesc niscaiva informații în ele care îmi sunt chiar utile.
Mult mai interesante am găsit de-a lungul timpului postfețele sau notele explicative de final, de orice fel ar fi. Acelea, în marea majoritate a cazurilor, chiar merită citite. Poate unde sunt scrise, de regulă, chiar de autori.
Așadar, vin și vă întreb: cum procedati, citiți prefețele când dați de ele? Ce beneficiu vă aduce lectura lor? Oare rolul lor este cel de a adăuga greutate lucrării respective, să arate că are girul unui expert sau că măcar a intrat în atenția unuia care se proclamă (sau studiile de specialitate îl proclamă) ca atare, în cazul celor contemporane? Aștept cu interes părerile dumneavoastră, ca de obicei și vă urez spor la citit (cu sau fără prefețe)!
adropofinspiration 
He, he, vorba ta… Pe vremuri, erau seva din care-mi extrăgeam lucrările de școală 😀 Multe cărți „mari și tari” am citit abia după ce le-am comentat…
Le mai citesc și azi, dar nu musai. Cînd dau de elogii peste elogii, fără o idee pe care s-o apuc, le abandonez. Dar, în general, dacă prefața e pertinentă și nu doar moft, sînt curioasă de alte perspective asupra textului în cauză. Și da, de regulă, le citesc după :)))
LikeLiked by 2 people
Scuză-mi anacolutul, că tot vb de literatură, din fraza cu ghilimele… e o oră matinală pentru mine.
LikeLiked by 1 person
Dar ce ai cu anacolutul, mie mi-e drag de el… e chiar unul dragut si inofensiv. 🙂
LikeLiked by 1 person
Nah… 😀 cînd nu e figura de stil intenționata, e considerat greșeală…
LikeLiked by 1 person
Stii ce zic eu – errare humanum est. 🙂
LikeLiked by 1 person
Dupa merg mai bine, inainte parca iau din farmecul acela de a descoperi singur un teritoriu nou. 🙂 Da, erau resurse pretioase in anii de scoala, pentru fise si alte traznai cerute de profesorii de literatura.
LikeLiked by 1 person
Alea, da :)))) (P.S. like la comm o să-ți dau de pe laptop, că aplicația e varză 🙄😁)
LikeLiked by 1 person
oh, da! citesc o prefata. dar uneori depinde de cat de mult se intinde. citesc prefata unei opere literare, dar cea a unei opere stiintifice ma oboseste, clar.
😂 mi se intampla rar sa citesc o lucrare stiintifica, dar, da, rasfoiesc paginile sa ajung acolo unde ma intereseaza.
LikeLiked by 1 person
Nu prea citesc eu opere stiintifice, mai degraba articole, dar cred ca mai degraba as citi prefata lor. 🙂 Multumesc pentru vizita si opinie, o zi excelenta!
LikeLiked by 2 people
Nu am rabdare pentru asa ceva! E ca si cum iti explica cineva ce gust o sa aibe tortul de pe masa!
LikeLiked by 1 person
Cam da. Analogiile de acolo ma mai intereseaza, explicatiile, mai putin. 🙂 Multumesc pentru vizita si comentariu!
LikeLike
Eu încep cu prefața, dar se mai întâmplă s-o abandonez dacă simt că-i… plictisitoare 😀 Din păcate, uneori e, atunci când autorul său se pierde în alte povești, fără legătură cu aceea din carte. Și rareori mă întorc s-o duc până la final după ce termin cartea, în acest caz. 🙂 Citesc însă, întotdeauna, cuvintele de pe coperta 4, înaintea cărții. 🙂
LikeLiked by 1 person
Cuvintele de pe coperta a patra le citesc si eu, intr-adevar. Daca e un sinopsis bine facut, cu atat mai bine. Nu stiu cati inteleg importanta unui sinopsis bine facut.
LikeLiked by 1 person
De cele mai multe ori citesc, dar revin asupra lor la final. Întotdeauna.
LikeLiked by 1 person
Suna constiincios! 🙂
LikeLike
Cuvintele de pe coperta 4 mă ajută să decid dacă vreau sau nu să citesc cartea. În schimb, prefața cărții am considerat-o aproape întotdeauna plictisitoare.
Și ce mă mai plictisește la o carte este înșiruirea de titluri obținute de autor, diplomele, lista creațiilor lui, uneori pornind de la grădiniță (e o exagerare, bineînțeles!).
Aceste lucruri mi se par ca o scuză pentru cazul în care cititorul nu e mulțumit de carte și autorul îi spune “Vezi că am mai scris și altceva!”. Dacă îmi place cartea, sigur voi căuta informații despre alte scrieri de ale lui.
E doar o părere…
LikeLiked by 1 person
Inteleg, nici eu nu ma dau in vant dupa acel CV de autor. E suficient daca exista o lista cu cateva alte creatii (sau poze cu ele) aparute la aceeasi editura (daca e cazul), e si o chestiune de marketing, pana la urma. Cum ar fi: de X au mai aparut, in cadrul editurii noastre titlurile Y si Z. Altminteri, da, ma interesez eu despre ce a mai scris, cu siguranta.
LikeLiked by 1 person