Timpul luminii – Costin Neață

Seria Despre magie și alte secrete a fost pentru mine o gură de aer proaspăt în peisajul cărților fantasy pentru adolescenți de producție autohtonă, poate unde a și fost scrisă chiar de un adolescent, care la data publicării primului volum, din câte știu, nu avea mai mult de 16 ani.

Cartea de vrăji a apărut acum doi ani, timp în care atât autorul, cât și seria au crescut de la un an la altul, de la un volum la altul, exact ca-n povești. Am privit primul volum ca pe o carte pentru copii, sau cum i-ar spune americanii, middle grade. Cu bazele acțiunii în România și majoritatea firelor narative plasate aici, cu personaje în mare parte românești, a integrat foarte frumos și locații exotice pentru momentele de bătălie. Povestea luptei dintre bine și rău, destul de simplu ilustrată în primul volum, a căpătat alte nuanțe în Trezirea focului, unde își face apariția cel care va fi vedeta acestei serii, rebelul și carismaticul Max Panfilo. Galeria personajelor începe să capete contur, însă Max e de la început o forță. E probabil unul din motivele pentru care interesul rămâne la cote mari – oare ce a mai făcut Max? Oare ce va mai face?

Volumul al treilea, Foamea de întuneric, duce acțiunea în afara Terrei, pe planeta Temprigon, de unde proveneau puterile elementelor, dar și al tulburătorului haos. Dacă în primele două am avut lupta clasică a forțelor binelui cu câte un antagonist (Cassandra din primul volum și Jordan din al doilea), lucrurile se descriu deja pe o traiectorie mult mai complexă aici. Atât firul acțiunii, cât și protagoniștii lasă loc multor surprize, autorul demonstrând că a învățat să jongleze foarte bine cu întorsăturile de situație și că îndrăznește din ce în ce mai mult cu fiecare volum, fără a induce acel aer exagerat de care se fac „vinovați” chiar și autori mai experimentați.

Timpul luminii vine să încununeze această serie foarte reușită, după părerea mea. Este anul 2090, iar Max este singurul rămas din vechea gașcă, și neschimbat pe deasupra. Este „bonificația” primită odată cu puterile întunecate ale dinastiei Tenebris. După reîntoarcerea pe Terra, a trăit o vreme alături de dragul lui Ben, după care a dat bir cu fugiții, nesuportând gândul de a-l vedea pe acesta îmbătrânind și murind, în timp ce el e mereu același. Din aceleași motive nu a păstrat legătura cu niciunul dintre prietenii săi. Capitala e un oraș unde e greu să rămâi ascuns, nu într-o lume din ce în ce mai aflată sub controlul total al autorităților. E o lume distopică, dar deloc improbabilă, din păcate. O încurcătură îl pune în legătură cu Iustin, nepotul lui Mihai și al Clarei, polițist. De la el află că toți vechii lui tovarăși s-au stins, ultimul plecat de pe această lume fiind chiar Ben, cu doar o lună înainte. Din păcate, tânărul polițist e ucis, iar Max capturat de către o forță misterioasă, care însă nu știe cu cine are de-a face, el reușind să scape și să se distanțeze de acești noi inamici. Aceștia nu sunt nimeni alțîi decât posesorii originari ai puterilor elementelor, ajunși de pe Temprigon pe Terra cu mai bine de un mileniu înainte, dușmanii lui Chao-Tenebris, care acum, după moartea descendenților, și-au recăpătat puterile. Ei doresc să se întoarcă pe Temprigon și știu că Max e singura cheie spre planeta de baștină. Acesta însă refuză să îi trimită acolo pe belicoșii Glacia, Vracos și Caeli, fiindcă ar fi periclitat întregul proces de pace început pe Temprigon și i-ar fi creat nenumărate probleme prințesei Pandora, pentru care Max are o mare slăbiciune. Nici vorbă să îi lase pe cei trei să se dezlănțuie asupra fragilului echilibru, dar aceștia nici nu vor să audă. Vor să-și urmeze planurile cu orice preț, chiar dacă asta înseamnă o alianță cu OVP, ordinul înființat de ei cu secole în urmă, dar care a decăzut mult.

Max se îndreaptă spre singurul refugiu pe care îl știe, casa lui Dumitru de lângă pădurea Hoia-Baciu, unde îl așteaptă o surpriză de proporții, sub forma unei vrăjitoare întunecate. Aceasta are cunoștințe care, împreună cu puterile lui Max pot readuce la viață pe oricine, doar cu un fragment de os. Sub ce formă și cum anume, asta e o altă chestiune. Ei, și, de aici să te ții… Acțiune alertă, lupte pe viață și pe moarte, încleștări fără milă. Răsturnări de situație, la care tânărul Costin Neață devine din ce în ce mai priceput. Cum se va încheia această remarcabilă aventură și ce se va alege de eroii noștri, trebuie neapărat să aflați citind volumul final al seriei – Timpul luminii. Finalul mi-a plăcut la MAX-imum și tot la fel faptul că tânărul autor a înțeles cum că, atunci când creezi un personaj excepțional, care se remarcă de la distanță printre toate celelalte, trebuie, ce zic eu, e musai să mergi cu el până la capăt și să nu îi inhibi traseul din te miri ce considerente. Sper că următoarea carte (sau serie) să ne ofere o galerie mai ofertantă de personaje remarcabile, fiindcă, deși Max a compensat, după părerea mea, mai mult decât suficient, au fost destule personaje importante în serie care au rămas destul de seci pe parcurs și aici ar mai fi, socot eu, puțin de lucru.

Această serie poate fi citită la orice vârstă cu aceeași plăcere, deși cred că e savurată la intensitate maximă, așa cum e și firesc, de către adolescenți. E numai bună pentru mofturosii care, la 13 sau 14 ani, strâmbă din nas când aud de cărți și au fost destui, de când lumea. Faptul de a avea o carte scrisă de un autor apropiat ca vârstă poate fi un element de atracție în plus și îi poate încuraja pe cei cu imaginație și talent literar să își compună propriile povești, sau măcar îi va pune pe o cale bună pentru compunerile necesare la examenul de evaluare națională. Nu glumesc, cititul ajută mult mai mult decât să tocești planuri și comentarii din care nu înțelegi nici jumătate (și pe bună dreptate, nefiind întocmite conform cu specificul vârstei, în marea lor parte), iar poveștile pline de fantezie vor simula imaginația și vor da aripi celor care nu au îndrăznit să se exprime anterior prin scris.

Așadar, recomand seria Despre magie și alte secrete cu mare drag și sunt foarte curioasă ce ne mai pregătește autorul.  

Advertisement