Despre morți numai de bine – Teodora Vescan

  Romanul Despre morți numai de bine a reușit să mă surprindă oarecum, întrucât, nu știu de ce, mă așteptam la ceva polițist sau thriller, dar am primit un roman care ar putea fi încadrat mai degrabă în genul psihologic, prin mesaj și construcție, unul young adult dacă e să luăm drept punct de reper … Continue reading Despre morți numai de bine – Teodora Vescan

Joi și João

E o dimineață de toamnă blândă și cețoasă. Unii ar spune chiar clasică, deși pe după-amiază sunt anunțate vreo 27 de grade. E joi și o cafea revigorează, dar o muzică suavă îndeamnă spre visare, și e frumos, nu, să începem să visăm înainte de weekend. Am găsit acest video unde o mașină își face … Continue reading Joi și João

Veniţi după mine tovarăşi! – Follow me mates! – Lucian Blaga

Poezie superba de toamnă, de astă dată de la Blaga.

adropofinspiration

Veniţi după mine tovarăşi!

Prietenilor mei

Veniţi lângă mine tovarăşi! E toamnă,

se coace

pelinul în boabe de struguri

şi-n guşe de viperi veninul.

C-un chiot vreau astăzi să-nchin

în cinstea sălbaticei mele minuni, care pleacă

lăsându-mă singur,

cu plânsul,

cu voi,

şi cu toamna.

Veniţi mai aproape! – şi cel care are

urechi de-auzit să audă:

durerile nu sunt adânci decât atuncea când râd.

Să râdă deci astăzi în mine

amarul

şi-n hohote mari să-şi arunce pocalul în nori!

Veniţi lângă mine, tovarăşi, să bem!

Ha, ha! Ce licăreşte-aşa straniu pe cer?

E cornul de lună?

Nu, nu! E un ciob dintr-o cupă de aur,

ce-am spart-o de boltă

cu braţul de fier.

Sunt beat şi aş vrea să dărâm tot ce-i vis,

ce e templu şi-altar!

Veniţi lângă mine, tovarăşi! Ca mâine-o să mor,

dar vă las moştenire,

superbul meu craniu, din care să beţi

pelin

când vi-e…

View original post 201 more words

Verset fantast – Fantastic Verse – George Bacovia

17 septembrie – ziua de naștere a lui George Bacovia.

adropofinspiration

Un vals

A plâns în depărtare…

A răsunat vreodată

În ore de-ntristare.

Un infinit demonic

Şi ironii amare,

Dureri ce-au răsunat

În umbre solitare…

verset fantast

A waltz

Has wept in distance…

Has it ever vibrated

In hours of affliction.

A demonic infinity

And bitter ironies,

Sorrows that have rung

In solitary shadows…

View original post