Suntem inevitabili – Gayle Forman

Aceasta este o altă carte primită cadou, împreună cu Oameni mari, de Maria Orban. Romanul este semnat de Gayle Forman și are acțiunea setată într-un orășel din partea de nord a Statelor Unite ale Americii. Este un roman YA, o spun din capul locului, însă îmi place să cred că nu am (prea) multe preconcepții literare și nu spun „nu” doar din principiu. Nu e genul de lectură pe care îl aleg de obicei, dar asta nu înseamnă că nu poate fi o lectură plăcută, la un moment dat și, mai ales, o lectură de suflet pentru alți cititori.

După Detectivii sălbatici am simțit nevoia unei lecturi mai ușoare, iar Suntem inevitabili mi-a dăruit exact asta, deși temele din carte nu sunt deloc, dar deloc ușurele și roz bombon.

Aaron Stein este un tânăr de șaptesprezece ani care s-a trezit că afacerea familei, o librărie falimentară cu numele Bluebirds Bookstore este pusă pe numele lui de tatăl îmbătrânit de suferințele prin care a trecut. Ira, tatăl, este un domn destul de nonconformist, care și-a abandonat studiile post-universitare când a întâlnit-o pe femeia iubită, mama lui Aaron, cu mulți ani în urmă și s-a instalat în acest orășel, unde cei doi au pus pe picioare librăria și și-au întemeiat o familie, având ulterior doi băieți: pe Sandy și pe Aaron.

Aaron iubește cărțile cu pasiune, precum tatăl lor, iar Sandy a moștenit pasiunea pentru muzică a mamei. Din păcate, Sandy a intrat pe panta dependenței de substanțe stupefiante, o luptă pe care, la un moment dat, a pierdut-o, lăsând în urmă o familie sfărâmată și un frate care ar vrea să o ia de la capăt undeva călduros și însorit, departe de locurile unde a lovit catastrofa. El aseamănă situația familiei sale cu cea a dinozaurilor după cataclism, care nu știau că vor fi sortiți pieirii ca specie, încet, dar sigur. Mama a plecat, el a rămas singur cu Ira, cu sentimentele de frustrare și de vinovăție și cu o afacere plină de datorii, care nu pare că va mai putea fi salvată. Nici măcar să citească nu mai are chef, mințindu-și de fațadă tatăl care îi tot oferă lecturi diverse.

Singurul lucru rămas de la Sandy este colecția acestuia de viniluri valoroase, care i-a fost încredințată lui Aaron cu dorința expresă de a nu fi vândută. Relația dintre cei doi frați nu a fost niciodată una foarte apropiată, cei doi având temperamente și pasiuni diametral opuse. Mai mult chiar, după dispariția fratelui său, Aaron respinge mai mult ca niciodată muzică. Nici lectura nu îi mai oferă satisfacție. Se simte plutind în derivă.

Într-o zi, decide să-i vândă librăria femeii care deține o bună parte din afacerile din orășel, o persoană vorace și oportunistă, care de mult pusese ochii pe locația familiei Stein.

Decide și să se despartă de câteva viniluri de-ale lui Sandy, ca să acopere din datoriile cu cardurile de credit neacoperite ale lui Ira, iar la club se întâlnește cu Chad Santos, un fost coleg de-al fratelui său rămas în scaunul cu rotile după un accident la snowboard. Acolo cânta și o trupă – Beethoven’s Anvil, având-o drept solistă pe carismatica Hannah Crew, de care Aaron se simte atras la prima vedere, atunci când o găsește citind din Nepotul magicianului. Chad îl vizitează a doua zi la librărie și începe o întreagă nebunie pornind de la o rampă pentru persoanele cu dizabilități, în care se văd implicați un grup de muncitori rămași șomeri de la o fabrică din apropiere și alte persoane de bine din oraș.

Aaron trebuie să se situeze pe sine undeva în aceste împrejurări care încep să se desfășoare cu rapiditate în jur, fără acordul și voia lui. Să vadă dacă neîncrederea sa în oameni e mai mare decât iubirea pe care începe să o simtă pentru Hannah, prietenia care începe să se lege cu Chad și viitorul librăriei. Să înțeleagă mai bine aceste legături care se creează nu doar între cei din același neam, însă să reușească totodată să gestioneze și relațiile de rudenie, cu toate alambicările lor.

Personajul-narator are lecții de învățat, iar așa cum unele lucruri negative pot fi, la un moment dat, văzute drept inevitabile, la fel stă treaba și cu lucrurile bune care apar în viață, însă dacă nu le accepți, nu le vei putea păstra și nu te poți deci bucura de ele.

Scrisă într-un stil simplu, fără pretenții, este ușor de citit și acoperă mai multe subiecte de actualitate, cum ar fi dependența și diverse posibile consecințe ale acesteia, gestionarea relațiilor încurcate de familie și a celor cu potențiali prieteni pe care, dacă îi respingem, îi pierdem înainte să îi putem măcar numi astfel.

Conține multe referințe atât literare, cât și muzicale și evidențiază importanța pe care o au atât cărțile, cât și muzica în viața noastră.

O recomand atât tinerilor cititori, cât și celor ceva mai trecuți prin viață, care pot alege să influențeze în bine traseul unui tânăr, fie el rudă, prieten sau doar cunoștință. Uneori, un gest frumos, un cuvânt bun valorează mai mult decât aurul.