Poezie superba de toamnă, de astă dată de la Blaga.
Veniţi după mine tovarăşi!
Prietenilor mei
Veniţi lângă mine tovarăşi! E toamnă,
se coace
pelinul în boabe de struguri
şi-n guşe de viperi veninul.
C-un chiot vreau astăzi să-nchin
în cinstea sălbaticei mele minuni, care pleacă
lăsându-mă singur,
cu plânsul,
cu voi,
şi cu toamna.
Veniţi mai aproape! – şi cel care are
urechi de-auzit să audă:
durerile nu sunt adânci decât atuncea când râd.
Să râdă deci astăzi în mine
amarul
şi-n hohote mari să-şi arunce pocalul în nori!
Veniţi lângă mine, tovarăşi, să bem!
Ha, ha! Ce licăreşte-aşa straniu pe cer?
E cornul de lună?
Nu, nu! E un ciob dintr-o cupă de aur,
ce-am spart-o de boltă
cu braţul de fier.
Sunt beat şi aş vrea să dărâm tot ce-i vis,
ce e templu şi-altar!
Veniţi lângă mine, tovarăşi! Ca mâine-o să mor,
dar vă las moştenire,
superbul meu craniu, din care să beţi
pelin
când vi-e…
View original post 201 more words
Fruuumoasa! ❤ Un pic fatalista, dar cu atat mai impresionanta. 🙂 Tocmai citeam stirile despre mobilizatii lui Putin. Cred ca ar rezona numai bine cu ea. 😀
LikeLiked by 1 person
Asa e, impresionanta, asta e cuvantul. 🙂
LikeLiked by 1 person
„Durerile nu sint adînci decît atuncea cînd rîd”. Memorabil…
LikeLiked by 1 person
Imbratisari cu multa prietenie, ca sa nu le zic tovarasesti, ca au avut unii grija sa strice pana si conotatia acestui cuvant.
LikeLike