Fotbal, audiobooks și Eric-Emmanuel Schmitt

sursa: flickr

S-a încheiat o nouă campanie de Liga Națiunilor, o nouă (oare a câta) încercare de a reveni între primele echipe ale Europei. Nu numai că nu s-a întâmplat acest lucru, însă am retrogradat în liga C. Acum, ce să zic, tot răul spre bine, poate, măcar de această dată, vom reuși să avem rezultate mai bune, printre echipe teoretic mai slabe. Zic teoretic, fiindcă am avut o grupă foarte ușoară. Dacă Bosnia mai era cum mai era, celelalte două adversare ar fi trebuit să fie mai accesibile. Unde a fost marea și neplăcuta surpriză? În dubla întâlnire cu Muntenegru, pierdută la general cu un neverosimil 5-0 (3-0 și 2-0). Asta la modul: wtf?

În aceste ultime două meciuri din grupă s-au văzut ceva semne de revenire, dar asta nu e nicio garanție – până la calificările pentru Euro sunt șanse mari ca selecționatii să se moleșească din nou. Ar fi trebuit să rămână Rădoi, să ducă la capăt ce începuse foarte bine – toată ambalarea asta cu du-te vino la selecționeri, până nu mai vrea să vină nimeni, e de toată jena și mai mult încurcă decât ajută. E o mentalitate pe care o regăsim și la unele echipe din campionat – cum nu merge bine echipa, jap, pe loc, capul lui Moțoc vrem. Numai că asta nu rezolva problemele, iar la echipa națională, nici atât.

O să zică unii poate că unde mai e loc pentru bătăi de cap pentru fotbal atunci când prețurile cresc galopant, facturile o iau razna și lucrurile sunt într-o furtunoasă dezvoltare într-o direcție încă neștiută, dar care nu se întrevede a fi calmă ca o zi senină de vară? E loc însă, fiindcă fotbalul ne ajută să ne deconectăm, cel puțin asta se întâmplă în mod curent, cu meciurile de campionat și cupe. Meciurile Naționalei vin doar să adauge la durerile de cap deja existente. Dar destul despre asta.

Aparițiile noi pe piața de carte de pe la noi parcă nu mai sunt nici la fel de multe, nici la fel de tentante ca odinioară. Printre cele pe care am pus ochii pentru o eventuală viitoare achiziție se numără noul roman al lui Matteo Strukul – Dante (îmi place stilul autorului), În cercul fiarei – Promisiuni de sânge, al Cezarinei Anghilac, care promite un worldbuilding reușit și o poveste captivantă, precum și cel mai recent roman semnat de Eshkol Nevo. Altceva nu am văzut din cale afară de interesant (o spun strict din punctul meu de vedere), însă mai am pe lista de dorințe o mulțime de cărți apărute mai demult și pe care nu am reușit să le bifez, asta în afară de bine-cunoscutul și vestitul teanc de cărți (nu, nu de pe noptieră, ar fi bine, ci de pe rafturi, de prin cutii și de oriunde au reușit să se aciueze cărțile respective).

Aseară am urmărit emisiunea Ediție limitată, pe TVR2. Invitat era Eric-Emmanuel Schmitt, un autor de la care eu am citit mai ales proză scurtă, cu un stil dulce-amar. El a afirmat (și pe bună dreptate) că literatura zilelor noastre e fixată în special spre tristețe și că astfel oamenii vor deveni niște triști, ceea ce iar e adevărat. Vorbind despre simplitate, termen care a fost asociat cu stilul lui de scriere, scriitorul a menționat că simplitate nu înseamnă simplism și a făcut o scurtă precizare. Conform spuselor sale, ambele bunici au fost nevoite să abandoneze școala în jurul vârstei de 14 ani, dar erau femei foarte inteligente. Când scrie, el încearcă să o facă astfel încât bunicile sale să fi înțeles ce are de zis, dar în același timp să îi mulțumească și pe prietenii lui culți și rafinați, el însuși fiind un absolvent de filosofie la Ecole normale superieure, cu un PhD la Sorbona. Adică scrisul să fie accesibil oamenilor simpli, dar inteligenți. Sunt vreo două romane mai vechi de-ale lui (miniromane) pe care chiar vreau să le citesc.

Și acum să ajung la întrebarea care îmi vine în minte zilele astea. Pe grupurile de cărți din strainezia din care fac parte, e o practică destul de comună folosirea audiobook-urilor. Cărțile în format electronic câștigă teren din ce în ce peste tot, inclusiv la noi, dar în România am văzut mult mai rar povestindu-se această experiență, care în alte părți e ceva la ordinea zilei. Oamenii ‘ascultă’ cărți în timp ce conduc, gătesc sau fac diferite treburi. Mă gândesc dacă aș reuși să mă concentrez cum se cuvine la ambele chestiuni – audiobook-ul și treaba respectivă. Dacă se află printre dumneavoastră cititori cu această experiență, vă rog să îmi spuneți și mie cum o găsiți. Recunosc că sunt adepta cărților în format clasic, dar nu aș zice nu și altor variante, mai ales că spațiul limitat chiar impune o deschidere înspre abordări mai potrivite și altor demersuri, oboseala ochilor de a citi fonturi mici și pricăjite etc. Deocamdată, doar cu titlu informativ. 🙂

Așadar, dacă binevoiți să îmi lăsați un comentariu, aș vrea să știu ce cărți apărute recent vă tentează și, dacă aveți ceva de zis pe tema audiobook, vă aștept cu interes opinia.

O zi de miercuri cu multe reușite!

Advertisement