Un subiect mereu actual. 🙂

Necazuri cu școala? Câți dintre noi tresar când aud aceste cuvinte? Dacă e să fim complet sinceri, cred că mulți, dintr-un motiv sau din altul. Eu recunosc că tresar, și nu neapărat fiindcă am avut necazuri mari pe partea de învățătură, cât pe partea de a sta cuminte în bancă șase ore, fără să mă împungă cheful de a pleca. Și-acum mă-nfior, vorba poetului. 😀 Dar despre asta, cu alt prilej, dacă aș avea chef de confesiuni, ceea ce eu de obicei nu prea am. Acum, câteva cuvinte despre eseul autobiografic al lui Daniel Pennac, purtând acest titlu fermecător și motivațional.
Trebuie spus că autorul, de origine corsicană și provensală, pe numele său Daniel Pennacchioni, a fost timp de câteva decenii profesor de franceză, altfel spus de literatură și gramatică a acestei limbi. Tot el a fost însă și un elev cu nenumărate probleme de natură…
View original post 580 more words
Am întâlnit atât de multe cazuri în care copii cu potențial s-au pierdut pe drum din lipsă de motivație, din lipsa de interes a părinților, din scăderea implicării școlii în rezolvarea cazurilor dificile. Și nu neapărat lipsurile materiale îi provocau pe acești copii să se revolte, să aibă un comportament provocator, ci lipsa de atenție, de afecțiune.
Așa că, în grupul de prieteni de acasă, ne-am decis să încercăm să schimbăm ceva, să instituim un premiu de excelență pentru elevii de liceu cu rezultate la concursuri județene/naționale, iar acest premiu să-l prezentăm în cadrul unui eveniment artistic, unde să-i implicăm cu pasiunile lor, cu harul lor artistic. Până când am demarat organizarea evenimentului, cei din școală nici nu știau că au atâția copii talentați.
Nu vă spun câtă bucurie am văzut pe chipurile lor la finalul spectacolului! Cât de ușor poți să faci nişte adolescenți fericiți acordându-le doar puțină atenție!
Sper ca măcar unii dintre ei, când vor fi la vârsta adultă, să își amintească de acest eveniment ca de un moment de schimbare pozitivă în viața lor, poate chiar să-l menționeze într-o altfel de carte. 🙂
LikeLiked by 1 person
Foarte bun demersul, intr-adevar fiecare are ceva de oferit, dar din pacate rareori sunt puse in lumina toate acestea, din varii motive. Si da, poate il vor aminti intr-oc arte, sau macar intr-o postare pe blog, cine stie… 🙂
LikeLiked by 1 person
Interesantă, ca de obicei, orice abordare atipică a acestui subiect. Că de cele tipice sîntem oricum toți sătui 🙂 Iar orice subiect sensibil e semn că subiectul are „buba”.
LikeLiked by 2 people
Toate subiectele au si cate o buba. Mai mica sau mai mare. Sau o colectie intreaga. 🙂 🙂
LikeLiked by 2 people
N-am avut necazuri cu școala, ca elev, dar ca profesor n-am tăcut și am avut necazuri.
Există sistem educațional perfect!? Poate perfectibil!?
LikeLiked by 1 person
Da, din pacate sunt multi profesori buni taxati de o conducere… dificila sau de alti profesori bully. Mi-aduc aminte cum, in clasa a zecea, profa de istorie a venit cu lacrimi in ochi in clasa, si nu, nu noi o facusem sa planga, nici alti elevi. Venise din cancelarie, unde o luasera la trei dinozaurii, din ce am aflat ulterior. Erau batalii in cancelarie si, din ce am inteles, sunt si azi la fel de aprige, in general vorbind, nu la o scoala anume.
LikeLike
Din păcate, în cancelarii este mult mai mult “bully” decât în afara ei. Să mă contrazică un singur profesor că n-am dreptate! Da, am avut și eu parte, dar “nu m-au dovedit”!
LikeLiked by 1 person
Nu stiu daca e mai mult, dar e, cu siguranta, destul.
LikeLiked by 1 person
Personal cred ca, în încercarea si încrâncenarea generala a sistemelor politico-economice si financiare globale, de a forma din noile generatii o societate (9)Noua de sclavi obedienti, în învatamântul primar (gimnazial în general) aceste sis(t)eme carteziene, reusesc sa implementeze în mintile copiilor inocenti, competitiile si luptele preselective pentru locurile în institutiile cele mai “înalte” cotate de “ei” astfel de secole, realizându-si generatie dupa generatie propriile lor vise si utopii, netinînd cont de sacrificiile milioanelor de copii, analfabeti sau neiubitori de scoala, exploatati adeseori din cele mai fragede vârste chiar de parintii si apropiatii lor, ignorati si abandonati de cei de la vârful sistemelor piramidale ale organizatiilor mondiale.
Binecuvântari supreme, perene, eterne, draga Ana!
LikeLiked by 1 person
Seara frumoasa, Iosif!
LikeLike