Joicot? Bere și compot

art by George Henry Boughton

 

În mod normal joia recomand cărți. Recomandarea de carte va veni mâine, mai am un pic de citit la ea – nu că am de gând să vă povestesc finalul. 😛

Totuși, simt că trebuie să scriu și azi câteva cuvinte, întrucât după vreo două zile cu vânt și ploaie, acestea s-au oprit și lumea își prezintă iar cele mai frumoase culori de toamnă. Chiar mă gândeam, admirând de dimineață splendoarea frunzelor tremurând în arbori, cât mi-ar plăcea să fiu un pictor impresionist și să surprind toată această atmosferă. Bine, acum avem și varianta fotografiei, deși trebuie un aparat profesionist să captezi imaginea dorită. Și o mână experimentată, cu siguranță.

Altminteri, săptămână plină de fotbal, a început controversatul campionat mondial din Qatar. Nu sunt o fană a acestor găselnițe, de a organiza competiția în sezonul rece, motiv pentru care nu am agreat din start ideea. E ciudat să se oprească toate celelalte competiții, sau să își aranjeze de această manieră programul, încât să nu intervină suprapuneri cu  una dintre cele mai mari competiții sportive din lume, ca audiență și interes. Am înțeles că unii boicotează în fel și chip, inclusiv neurmărind acest campionat, din varii motive. Eu sunt un om practic însă și știu că fix de asta nu mai se învârte Pământul, că nu mă uit eu la campionat. Cum spuneam, nu agreez tendința asta follow the money, care a început de ceva vreme – în unii ani, de exemplu, supercupa Italiei s-a jucat în China sau în diverse țări arabe – sau noile curse din Formula 1. Asta nu înseamnă că mă opresc din a urmări competițiile, nu i-aș sabota deloc pe ei, în schimb m-aș sabota pe mine și unele dintre lucrurile care îmi plac.

În fine, trecem peste, politica oricum nu este pentru mine și nici eu pentru politică. Îmi amintesc că am văzut și cititori care doreau să boicoteze anumite edituri mai mari de pe la noi, fiindcă scoseseră nu știu ce carte sau ziseseră nu știu ce. După ce că e piața de carte la noi cum e, exact asta era soluția. Eu am declarat în repetate rânduri că nu mai am de gând să încep serii noi traduse în română, fiindcă sunt traduse extrem de greu și, de cele mai multe ori, abandonate. Pur și simplu. Asta nu e boicot, e pur și simplu dorința mea de cititor, să pot citi cu oarece cursivitate o serie deja terminată în engleză, de exemplu. Oricum nu fac binge reading, dar nici să stau trei ani sau cinci sau zece ca o editură să termine de tradus o serie. Dacă vreodată. Cel mai recent exemplu este ultimul volum din seria Saxon, de Bernard Cornwell, cunoscută la noi drept Ultimul regat – The Last Kingdom, după care s-a făcut și o ecranizare de succes. Această carte, numită War Lord, a fost publicată acum doi ani în Marea Britanie. Editura română a făcut o treabă excelentă traducând primele 12 volume într-un ritm mulțumitor, ediții care au ieșit foarte bine și la un preț rezonabil. Dar de ce să faci ceva bine până la capăt, când se poate să-ți dai cu tesla-n… știți ce. Păi se poate? Haideți deci să nu traducem și acest ultim volum, și nici să nu-l avem în planul editorial, așa cum reiese din mesajul primit de mine ca răspuns la întrebarea: dar când apare? Adică, pe scurt, nu se știe. E un mister, dacă și când apare. În acest caz, cu destulă părere de rău, va trebui să îl cumpăr în engleză. Drept urmare, voi avea în bibliotecă o frumoasă serie de 12 cărți în limba română, și volumul 13 în engleză. Nu e primul caz, nici nu vreau să îmi vărs tot oful. Doar un exemplu.

Asta nu înseamnă că nu voi continua să citesc traduceri românești care nu sunt serii. Hai să boicotez editurile pentru acest motiv. Nu, pur și simplu nu voi mai cumpăra serii traduse, începute și neterminate. De marketing nu mai zic, e lipsă, de cele mai multe ori. V-am spus ce am pățit cu trilogia Winternight, de Katherine Arden, cum apăruse volumul doi și habar nu aveam. Așa și acum cu The Bands of Mourning, volumul al treilea din Wax&Wayne, de Brandon Sanderson. Auzisem că e în lucru, dar se pare că deja a ieșit pe piață. Nimeni, nimic. La propriu.

O veste bună vine însă de la RAO, care anunță din timp că va apărea foarte curând un nou volum din Roata Timpului – Furtuna se apropie. Intrăm deja în zona celor scrise de Sanderson după plecarea din această lume a lui Robert Jordan, respectând însemnările lăsate de acesta. Se poate face precomandă deja, pentru cei interesați. Eu vă recomand călduros romanul, dacă ați ajuns cu lectura până aici. Nu am niciun fel de colaborare sau înțelegere cu RAO, pur și simplu semnalez când mai avem și ceva bun de zis, nu numai nemulțumiri. Cele bune să se-adune, cele rele să se spele.

Am vrut să scriu două vorbe și m-am trezit scriind cinșpe mii. Să vedem ce surprize ne mai rezervă și ziua fotbalistică de azi, după cele din zilele trecute.

O zi excelentă!

Advertisement