The Waking Fire – Anthony Ryan

 

Salutare, iubitori ai cărților! Astăzi voi scrie câteva cuvinte despre The Waking Fire, de Anthony Ryan. Aceasta este primul volum din seria Draconis Memoria și este, ați ghicit, printre altele, o carte cu dragoni. Dragonii domnului Ryan însă se numesc drakes și nu știu cum ar fi potrivit să fie traduși în română. Eu nu i-aș traduce dragoni. Poate balauri? Poate.

Revenind, această lectură m-a surprins din multe puncte de vedere. Autorul a creat o lume steampunk, cu influențe victoriene, o lume unde tehnologia și magia se îmbină. Mi-a amintit puțin de partea a doua din seria Mistborn, cea cu Wax&Wayne, pentru cunoscători. Așadar, în această lume cele două direcții aparent opuse coexistă și nu numai atât, se potențează reciproc. Suntem în era începutului progresului tehnologic, unde invențiile sunt din ce în ce mai multe și unde puterea celor numiți blood blessed (binecuvântați de sânge, sau binecuvântații sângelui) este folosită și canalizată în mod sistematic și organizat, pentru a aduce, ghiciți ce? Profit, sigur că da. E o lume unde corporațiile dețin o mare parte din putere, în afară de anumite teritorii, printre care și Imperiul Corvantin.

Binecuvântații aceștia de care vă spuneam pot folosi așa-numitul produs, adică o soluție bazată pe sânge de balaur (drake, am zis eu că ii spun balaure, că nu vreau să-l traduc dragon, na! Îi puteți spune cum vreți, până se va traduce la noi oricum va dura secole). Aceștia sunt de patru feluri cunoscute – roșii, verzi, negri și albaștri, iar fiecare tip de sânge are proprietăți diferite. Avem așadar roșu, care favorizează combustia, fiind folosit la tot felul de motoare, de exemplu, sau la arme. Avem verde, care mărește capacitatea simțurilor binecuvântatului care îl folosește, dar și capacitatea de regenerare, chiar și a oamenilor obișnuiți. Avem negru, care dă telekinezie și mărește forța fizică, și albastrul, care induce o transă prin care doi binecuvântați pot comunica telepatic, la distanță. Binecuvântații ingerează acest produs și capătă capacitățile menționate mai sus, de aceea sunt triați la vârste fragede, având un rol foarte important în societate, cum e ușor de presupus. Pentru ceilalți, sângele de balaur poate fi fatal.

Povestea este redată din trei perspective.

Lizanne este o tânără binecuvântată de sânge, antrenată de o facțiune corporatistă puternică pentru diferite misiuni importante. Mentora sa este pe urmele unei descoperiri epocale, un balaur alb, despre care se crede că trăiește în Interiorul sălbatic (locul plin de pericole de unde sunt prinși balaurii și ținuți apoi în captivitate, pentru a fi folosiți la crearea produsului). Ea pornește într-o misiune plină de pericole tocmai în Imperiul Corvantin, pe urmele informațiilor privind acest tip de balaur, considerat un mit de puținii cre au auzit de existența lui. Pătrunde în casa unui nobil ce ar putea să știe mai multe despre subiect, deghizată în cameristă pentru fiica lui adolescentă, Tekela. Ițele se încurcă tare în orașul imperial, iar războiul dintre Imperiu și corporații stă să înceapă. Nobilul în cauză se dovedește a fi membru al unei facțiuni revoluționare radicale, facțiune care urăște imperiul, dar și corporațiile în egală măsură.

Hilemore este un militar naval care pornește cu nava sa, numită Viable Opportunity (toate navele corporatiste au acest gen de nume 😀 ) să distrugă o navă de pirați, Windqueen, precum și un cuib de piraterie. Lucrurile se complică, bineînțeles, iar Hilemore și oamenii săi se văd prinși într-o strașnică bătălie navală declanșată de forțele imperiului, fiind nevoit să apeleze la Zenida Okanas, căpitanul piraților, o binecuvântată dintr-un clan pirateresc faimos.

Claydon este un tânăr binecuvântat, ajuns infractor în cartierele Carvenportului, nepotul unui contractor faimos, șeful unei astfel de grupări, pe nume Braddon Torcreek. Contractorii erau cei care își câștigau existența capturând balauri în Interiorul plin de pericole, pentru ca ulterior acestora să li se poată recolta produsul, care vine în mai multe calități, în funcție de rețetă și gradul de diluție. Fiind neînregistrat ca binecuvântat, el este recrutat într-un moment de mare pericol pentru viața și integritatea sa chiar de unchiul ce îl îndepărtase, pentru aceeași misiune aproape imposibilă la care lucra și Lizanne. Dacă aceasta are rolul de a strânge informații și a le da mai departe în transă lui Clay, acesta și gruparea lui, numită Longrifles, au misiunea extrem de periculoasă de a porni în căutarea creaturii nemaivăzute pe coclaurile pline de primejdii ale Interiorului, populate de balauri sălbatici și de triburi de umanoizi ciudați și foarte periculoși. De ce este atât de important să fie găsit acest Alb, acest mit? Fiindcă sângele balaurilor își pierde traptat din putere, iar populația de astfel de ființe din Interior pare să se împuțineze, ceva asemănător cu resursele noastre de hidrocarburi, dar o resursă biologică. La un moment dat, e clar că nu se vor mai putea baza pe produs. Madame Bondersil, șefa de fier a corporatiștilor, crede că balaurul alb reprezintă soluția, deși nu se știe exact cum, sau dacă acesta nu ar putea fi un remediu mai periculos decât boala în sine, cum spune un vechi proverb.

Ceea ce frapează și mi-a plăcut în mod deosebit e folosirea limbajului. În capitolele care o implică pe Lizanne m-am delectat încă de la început cu un limbaj elevat, victorian, iar în cele care îl au în centru pe Clay, de exemplu, e folosit unul cu nuanțe de western, de Vestul Sălbatic, potrivit oamenilor din anturajul lui. Partea cu Hilemore aduce în prim-plan mulți termeni marinărești și bine descrise aventuri pe mare.

Ritmul acțiunii crește încet, de aceea nu e o carte de citit pe repede-înainte. Ideea construcției e foarte interesantă în sine, pe cele trei dinamici atât de diferite, iar combinația aceasta tehonlogie-balauri-societate este originală și bine pusă în scenă. În mod sigur nu e o carte pentru începători, iar bogăția vocabularului necesită o bună stăpânire a limbii engleze.

Anthony Ryan este scoțian, are o diplomă în istorie medievală și e un fost cercetător convertit acum în scriitor full time.

O recomandare pentru fanii fantasy cu state mai vechi, aflați în căutarea unui autor diferit de ceea ce s-a tradus la noi până în prezent. Nu veți fi dezamăgiți de ceea ce livrează Anthony Ryan. Ar fi fost de folos niște hărți și, eventual, niște note de final explicative cu privire la teritoriile din carte, fiecare cu limba și obiceiurile lor, pe care trebuie să le descoperi și să le reții pe măsură ce avansezi în lectură. Altminteri, o abordare surprinzătoare și o execuție minuțioasă, de a cărei continuare sunt foarte curioasă.

Advertisement

11 thoughts on “The Waking Fire – Anthony Ryan

  1. Complexă carte.
    N-am studiat etimologia cuvîntului balaur, însă am așa un feeling că ar fi ceva autohton, parcă nu în… ton cu cele descrise, deși înțeleg că nu te mulțumește “dragon” 🙂 Parcă, însă, nu-i văd pe balauri într-o lume steampunk, ci mai degrabă într-una cu feți-frumoși și păduri de aramă, argint și aur, punîndu-le acestora fel de fel de piedici 😀

    Liked by 2 people

    • Am vrut un alt termen, nu cel uzual, fiindca nu sunt dragonii uzuali, si de aceea nici nu se numesc asa in original. Nefiind tradusa cartea, mi-am luat libertatea de a-i numi cum mi se nazare 😀 la mine merg si balaurii cu steampunk, cum sa nu. Cartea e complexa, da, si e numai primul volum dintr-o trilogie.

      Liked by 1 person

  2. Frumoasa recenzie! Merci!
    Toate legendele, povestile, poemele si basmele populare, ascund în personajele si actiunile principale, lirice, poetice, literare, mesaje subliminale cu personaje cuntemporane reale.
    Un weekend relaxant, în toate aspectele vietii binecuvântat, draga Ana!

    Liked by 2 people

    • ‘Drake’ e un termen foarte potrivit pentru ei. In timpul lecturii nu am avut nicio problema sa ii vizualizez, mai ales ca nu numai culoarea ii distinge, fiecare soi are caracteristici proprii de mediu, adaptare s.a.m.d. Totusi, scriind despre carte in romana am simtit nevoia sa traduc, iar varianta asta a fost cea mai rapida care mi-a venit in minte, si mai interesanta. Clar, traducerea unor asemenea romane este o provocare (=mare bataie de cap). 😀

      Liked by 2 people

    • Stii care e treaba, de fapt? Cine ajunge sa citeasca astfel de carti nu poate sa se exprime decat cu pasiune, fiindca sunt carti foarte bine scrise. Apartind unui anumit gen sau categorie – sa ii zicem fictiune speculativa – dar foarte diferite intre ele si cu toate acestea unite de o multitudine de elemente care nu fac decat sa extinda orizonturile literare.

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.