CM 2022 – semifinale și finala mică

Iată cum s-a derulat, pe scurt, tabloul semifinalelor la acest campionat mondial:

Argentina – Croația (3-0).

O victorie binemeritată a sud-americanilor, aceștia anihilând orice încercare slabă a croaților de a puncta. Aceștia din urmă au avut multe șuturi înspre poartă, însă puține au reușit să prindă cadrul porții, ceea ce s-a întâmplat în cazul argentinienilor. Primul a deschis scorul Messi, din penalty, unul care a fost oarecum contestat de unii, însă după părerea mea valid acordat. Puștiul Julian Alvarez a înscris o dublă, proporțiile scorului indicând și realitatea din teren.

Eu am o problemă cu cei care pierd la scor și dau vina pe arbitraj. Bineînțeles, croații au fost rezervați, dar au existat alții care să invoce idei stupide. Am mai văzut asta și în diverse campionate și nu sunt de acord cu acest gen de punere a problemei, nici măcar când joacă favoriții mei. Există, într-adevăr, arbitraje dubioase, dar când pierzi la scor puțîn probabil să fie asta cauza, mai ales în zilele noastre, cu VAR-ul și toate cele.

Franța – Maroc (2-0)

Un meci mai slab decât prima semifinală. Theo Hernandez deschide rapid scorul, meciul apoi se poartă prin încercările repetate de a egala ale marocanilor, anihilate rapid de mijlocașii francezi, până în minutul 79, când golul înscris de Kolo Muani aduce claritate în acest meci.

Ieri seară s-a jucat finala mică, între Croația și Maroc, încheiată 2-1. Un meci în care s-a înscris repede, prin Gvardiol (min.7), urmând ca două minute mai târziu Marocul să egaleze prin Dari. Două goluri asemănătoare, assist cu capul, gol cu capul. Meciul a fost frumos până în momentul în care croații au înscris din nou, înainte de pauză, prin Orsic.

Repriza a doua – mult mai slabă. Deși croații aveau posibilitatea de a ataca frumos și decisiv, prin valoarea jucătorilor săi, au preferat un joc la închidere, un joc de uzură care le-a adus locul trei, dar nu și aprecierea mea de fan al acestui sport. Favoriții mei în turneul trecut, de data aceasta m-au cam dezamăgit, ca stil de joc. Este, probabil, și din cauza antrenorului că joacă astfel, cu totul diferit față de campionatul trecut. Un alt motiv este cel că ei, fiind toți jucători experimentați, ajunși la cluburi bune și posesori de rezultate, nu mai simt nevoia să se afirme, prin urmare joacă acest tip de fotbal tacticizat și oarecum economicos, neplăcut, zic eu, pentru un turneu final și mai ales pentru o ocupantă a podiumului.

Nici marocanii nu au rupt gura târgului în acest meci, au greșit mult mai mult decât anterior, însă e cumva de înțeles – au obosit ajungând până aici într-un parcurs care le-a cerut foarte multă stăpânire de sine. Au avut oricum un rezultat răsunător și le doresc mult succes jucătorilor, deja cotele de piață le-au crescut (ceea ce ziceam, cu dorința de afirmare, care sper să îi lovească și pe tinerii noștri jucători talentați).

Finala va fi Argentina – Franța, azi la cinci. Țin cu Argentina din multe motive, pe care nu le voi expune aici, însă nu pot spune că naționala lui Deschamps e lipsită de merite – Mbappe e unul dintre cei mai promițători fotbaliști din noul val, Giroud, la anii lui, a arătat o formă și o dorință de joc de zile mari, Griezmann a jucat la nivel înalt.

Cum se zice, cel mai bun să câștige, iar noi să ne bucurăm, în continuare, de fotbal!