Abandonat – antologie de proză scurtă

Abandonat este o antologie apărută la Editura UP, pe care am vrut neapărat să o citesc, întrucât îi citisem deja pe șapte dintre cei nouă autori contributori și știu de ce sunt în stare, la modul cel mai serios. Pe de altă parte, v-am mai spus și altădată că proza scurtă (povestiri, nuvele, miniromane chiar) este pentru mine o modalitate foarte bună de a reîncărca bateriile de lectură, mai ales după sau între romane intense, voluminoase sau care dau de gândit.

Antologia de față surprinde prin tematica sa originală, textele având ca numitor comun inspirația luată din locuri abandonate, locuri care odinioară palpitau de viață, deși cel mai adesea de fapte reprobabile, care le-au atras multora apelativul de ‘bântuite’. Așadar, avem nouă locuri reale, din lumea largă și nouă povești de ficțiune care se țes în jurul fiecăruia dintre ele. Traseul abordat de autori este unul paranormal, cu accente horror ocazional, bazat pe misterul care planează în jurul unor asemenea locații, unele celebre, altele mai puțin. Se speculează ideea că bariera dintre lumi e fragilă în aceste lăcașuri rupte de realitatea cotidiană, că acolo ar fi putut avea loc diverse evenimente nefericite, mai ales, care să încarce locul de o energie răuvoitoare și haotică.

sursa: flickr

 

Cincizeci și trei de portrete, de Monica Ramirez este cea mai amplă dintre povestiri, am putea-o chiar numi o nuveletă, a cărei acțiune este plasată într-un castel din Marea Britanie. Un grup de turiști care îl vizitează are parte de surprize nebănuite. Avem un ghid care nu e ceea ce pare, servitori fantomatici și secrete murdare din trecut, bine îngropate (la propriu) între zidurile vechi. Întâlnim tema labirintului și genul de carte de mistere unde te întrebi până la final cine va reuși să scape din castelul blestemat.

Clădirea 25, de Laura Nureldin, ne poartă într-o veche clinică de psihiatrie de pe la jumătatea secolului trecut, unde Leela și Glenn, doi pacienți diferiți ca vârstă, dar asemănători că afecțiune întrevăd o șansă de scăpare din coșmar. Întâlnirea cu doi adolescenți pe culoarele instituției se dovedește plină de neprevăzut pentru toți cei implicați.

Monștri, de Daria Logofătu a fost una dintre preferatele mele. Autoarea și-a așezat strategic personajele tocmai în parcul de distracții din Pripyat, orașul lăsat devastat de accidentul nuclear de la Cernobîl. Am remarcat atât stilul superb pe care îl știu din romanele sale, cât și ideea de a folosi ca sursă de inspirație nu un loc al faptelor teribile, cum e cazul în mai multe dintre povestirile din antologie, ci un spațiu care, prin definiție, e unul destinat amuzamentului și râsului copilăresc. Contrastul dintre un astfel de spațiu și dezastru este speculat într-un mod foarte rafinat, care mi-a plăcut mult, generând o emoție care nu are nevoie de violență pură pentru a fi intensă, dar care te lasă mai mult pe gânduri.

Ia-ți mereu La revedere!, de Raluca Alina Iorga transportă autorul în atmosfera sumbră a vilelor italiene părăsite, cu faima unui trecut învăluit în umbre. Acțiunea derulează două cadre temporale – 1966 și 1862. Un doctor rămas văduv se mută cu familia în apropierea uneia dintre aceste vile cu o reputație aparte în peisajul paranormal. El și fiicele sale ajung protagoniști într-o poveste sinistră, care are de-a face cu o istorie veche de un secol, din timpurile când începuse moda spiritismului și a incantațiilor.

Insula diavolului, de Ioana Trif, aduce în prim-plan o poveste plasată aproximativ în același colț de lume, pe o insulă unde erau condamnați să trăiască – sau să moară – cei care contractau ciuma odinioară. Numai că eroina poveștii dă nas în nas cu un incubus care o poate conduce către salvare, sau damnare, întrucât cele două se întrepătrund.

Cel ce Umblă printre Dune, de Ștefan Ciocioi, e o altă povestire care m-a încântat prin originalitate, autorul interpretând în registrul caracteristic (care mie una îmi place foarte mult) istoria unei străvechi locații egiptene, care afișează un artefact demn de cartea recordurilor. El depășește granițele paranormalului uzual, purtând cititorul într-o călătorie plină de neprevăzut printre secrete universale și lumi fascinante, cu o bogăție de imaginație și limbaj proprii tânărului autor.

Miranda și bestia, de Andreea Băluțeanu, speculează nu numai o locație învăluită în eresuri, ci și un mit îndrăgit: frumoasa și bestia. De astă dată, atât frumoasa, cât și bestia au dublă personalitate. Cum de reușesc cei doi să se armonizeze de o manieră cu totul neașteptată, puteți citi în această reușită povestire, care reușește să aducă și un strop de glam hollywoodian într-o poveste cu ecou european.

Prognoza, de Issabela Cotelin. Deja știam că autoarea e o foarte talentată naratoare, cu proze scurte meșteșugit create, fiecare cu mesaj și cu un stil mereu surprinzător de a capta esența unor idei. A reușit și de această dată să demonstreze că se poate rupe cu ușurință de concretețea și realismul romanelor sale, abordând cu mult aplomb o zonă mai degrabă horror decât paranormal, într-o poveste bizară unde amintirile din copilărie despre un loc idilic și un fel de zână bună care îl patrona se dovedesc, în față dușului rece al maturității, o realitate grotescă.

Fata cu garoafe albe, de O.G. Arion. Ca de obicei, autoarea este o artistă în a creiona atmosfera specifică unei anumite zone și perioade, mai ales când vorbim de cea americană. Iată-ne deci într-o casă mortuară veche, unde pe perete atârna tabloul unei femei frumoase, care îl prinde în mrejele sale pe tânărul angajat, un ins relativ ciudat, care nu se încadrează în normele și convențiile de la jumătatea secolului trecut. O serie de evenimente au loc, iar povestirea îmbină zona paranormalului cu cea a psihologicului, lăsând însă cititorul să se bucure de documentarea atentă și de autenticul atmosferei surprisa în detaliu, în stilul cunoscut al autoarei. Care va fi soarta protagonistului, dar a tabloului rămas uitat pe perete și redescoperit în lumina noului secol?

 

sursa: stockvault, photo by Mircea Iancu

Acestea sunt coordonatele pe care se înscrie această antologie de ficțiune speculativă, care reunește povestirile de mai sus și care mai dispune de un element original: la finalul fiecărei povestiri este un cod QR care, odată scanat, face trimitere la un link către fiecare dintre locurile cât se poate de reale care au inspirat poveștile din carte.

Cu siguranță atunci când veți mai vedea vreun astfel de loc uitat de lume, vă veți întreba ce povești sau ce secrete poate ascunde. Sau poate veți broda propria poveste, așa cum vi-o imaginați.

Advertisement